Esop

Esop (Aesop), în greacă Aisōpos, Aesopus, 620 î.e.n. – 560 î.e.n., (secolele VII-VI î.Hr.), personaj semilegendar, fabulist și scriitor antic grec (autor al unei vestite serii de fabule în proză) de origine frigiană (azi, în Turcia), căruia i se atribuie paternitatea fabulei. A trăit 60 de ani.

Potrivit legendei, Esop a fost un sclav frigian diform fizic, dar spiritual, un însoțitor al hetairei Rhodopis, care, odată eliberată din sclavie, a făcut multe călătorii în Orient.

Se crede că a fost sclav, dar mai târziu a fost eliberat de stăpânul său. Fabulist și filosof, atunci când îl sfătuia corect pe stăpânul său, era eliberat pentru o perioadă scurtă de timp. Sclavul grec era atât de deștept, încât orice observație primea de la stăpânul său, îi răspundea cu o vorbă de duh, o pildă comică și scăpa de pedeapsă. L-a înveselit într-atâta pe stăpânul său, încât acesta l-a eliberat în cele din urmă.

S-a născut în importantul oraș grecesc Mesembria, în Tracia, și a fost contemporan cu regele egiptean Amasis. A fost mai întâi sclavul unui musulman pe nume Iadmon. Inteligența și buna purtare i-au câștigat libertatea. Esop a continuat însă să trăiască cu familia fostului său stăpân, ca prieten, consilier sau într-o altă calitate onorabilă.

Ceea ce demonstrează că nu a rămas întotdeauna sclav este faptul că apare ca apărător legal al unui bărbat acuzat de infracțiuni politice și, astfel, a acționat ca un cetățean liber.

Ceea ce se spune despre rătăcirile sale este destul de plauzibil și nu este în contradicție cu mărturiile care privesc șederea lui îndelungată la Samos. De obicei locuia în casa lui Iadmon, dar o dispoziție aventuroasă, dorința de a vedea și de a învăța, poate grija pentru treburile protectorului său, sunt suficiente pentru a explica călătoriile sale în Asia, Egipt și Grecia.

De asemenea, este foarte probabil ca în tinerețe și înainte de a ajunge la Iadmon, să fi fost sclav într-o parte a Orientului și să fi prins acolo acest gust pentru aforisme și povești alegorice, pe care le-a răspândit mai târziu în insula grecească Samos (Marea Egee) și în Grecia continentală.

Se admite în general că a pierit la Delphi. Delfienii, iritați de admonestările sale și de sarcasmul pe care l-a dezlănțuit asupra lor sub masca fabulei, l-au ucis, acuzându-l de un furt pe care nu-l comisese.

I se atribuie peste 300 de fabule (Aesopica) care ilustrează animale și prezintă o morală practică, dar acest corpus, fixat pe vremea lui Hadrian, este rodul tradiției orale: Socrate cunoștea fabulele lui Esop (Platon, Phaedo, 61b); Demetrius din Falera, orator atenian, discipolul lui Teofrast (sfârșitul secolului al IV-lea – secolul al III-lea), a oferit o colecție a acestora.

Mitiambii (fabule iambice, în metru iambic) lui Babrius (sec. I sau II d.Hr.) reunesc 200 de fabule, în versuri, precum cele 123 de fabule ale lui Phaedrus, din care s-au inspirat fabuliştii Evului Mediu şi La Fontaine.

Fabulele sale au fost preluate și prelucrate de mulți autori, dar Esop rămâne „părintele fabulei”.

Fabula este o scurtă povestire alegorică, care aparține genului epic, de obicei în versuri, în care autorul personifică animale, plante, fenomene ale naturii și lucruri care satirizează anumite năravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta. Ea are următoarea structură: povestirea propriu-zisă (istorioara cu tâlc) și morala (învățătura). Figura de stil folosită de obicei este personificarea. Fabula are caracter satiric și moralizator.

***

Rhodopis (numele real posibil, Doricha) sau Rodopis a fost o celebră hetairă (nume dat curtezanelor din Grecia antică) greacă din secolul al VI-lea î.Hr., originară din Tracia. Era iubita lui Esop, sclav ca și ea la curtea unui rege din Samos. Aceasta a fost una dintre cele două hetaire menționate pe numele lor în discuția lui Herodot despre profesie (cealaltă era Arhidike care a trăit ceva mai târziu).

După ce a fost dusă în Egipt de Xanthos din Lesbos, a fost cumpărată de Charax din Mitilene, fratele lui Sappho, care s-a căsătorit cu ea. Ulterior, s-a stabilit în Naucratis, unde a dobândit o bogăție atât de mare vânzându-și favorurile, încât, se spune că a putut să construiască o piramidă pe propria ei cheltuială.

Claude Elien (sau Elien Sofistul, 175-235, istoric, zoolog și orator roman de origine greacă) relatează o anecdotă conform căreia un vultur i-a furat unul dintre papuci în timp ce făcea baie. Pasărea a lăsat totuși papucul să cadă la picioarele faraonului Psammeticus. Acesta din urmă, uimit de delicatețea papucului, a promis că se va căsători cu femeia căreia îi aparținea acest papuc. Această anecdotă, spusă și de Strabon, poate fi considerată sursa poveștii Cenușăreasa.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.