Ezra Pound

Ezra Pound, Ezra Weston Loomis Pound, 30 oct. 1885 – 1 nov. 1972, născut la Hailey, pe atunci pe teritoriul Idaho, poet, muzician și critic american expatriat care a făcut parte din mișcarea modernistă de la începutul anilor 1920 și care este adesea asociat Generaţiei pierdute. A trăit 87 de ani.

Ezra Pound a fost o figură importantă în mișcarea poeziei moderniste timpurii și colaborator fascist în Italia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Lucrările sale includ Riposte (1912), Hugh Selwyn Mauberley (1920) și poemul epic de 800 de pagini, Cantos (cca. 1917–1962). A fost liderul mai multor mișcări literare și artistice, precum Imagismul și Vorticismul. Criticul Hugh Kenner a spus după întâlnirea cu Pound: „Mi-am dat seama brusc că mă aflam în prezența centrului modernismului.”

După latină și greacă, Ezra Pound a studiat limbile romanice și anglo-saxone la Universitatea din Pennsylvania și, în 1908, a plecat în Europa. După un sejur la Veneția, s-a mutat la Londra unde a devenit secretarul poetului William Butler Yeats, pe care îl considera cel mai mare poet în viață.

Inițiator al mișcării Imagiste, apărând claritatea, precizia, economia limbajului și versificația liberă, Ezra Pound o ilustrează în „Cathay” (1915), o traducere liberă a poemelor chinezești.

Indignat de măcelul din Primul Război Mondial, Pound a pus războiul pe seama capitalismului financiar, pe care l-a numit „camătă”.

„Omagiu lui Sextus Propertius” (1919) și „Hugh Selwyn Mauberley” (1921) marchează plecarea lui din Londra în Italia.

S-a mutat în Italia în 1924 și prin anii 1930 și 1940 a promovat o teorie economică cunoscută sub numele de credit social, a devenit un apologet al fascismului, un admirator al lui Mussolini și un susținător al lui Hitler, a scris pentru publicațiile deținute de editorul britanic fascist Sir Oswald Mosley, a îmbrățișat fascismul lui Benito Mussolini și și-a exprimat sprijinul pentru Adolf Hitler.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al Holocaustului din Italia, a găzduit programe radio în Italia pentru regimul Mussolini în care a dezvoltat un antisemitism și antiamericanism virulent. A realizat sute de emisiuni radio plătite pentru guvernul italian, inclusiv în Italia ocupată de germani, atacând Statele Unite, pe Franklin D. Roosevelt și, mai ales, evreii.

Sprijinul său pentru Mussolini și discursurile sale antisemite au dus la arestarea și închiderea lui în 1945 de trupele americane care au eliberat Italia, sub acuzația de trădare. Pe atunci, era un bărbat de șaizeci de ani, un bătrân pe al  cărui chip strălucea distincția geniului, vasta cultură, așa cum se afla în acele momente, având la el o mașină de scris, un volum cu textele în original ale Analectelor lui Confucius și un mic dicționar chinez. A petrecut luni de zile într-o tabără militară americană din Pisa, inclusiv trei săptămâni într-o cușcă de oțel în aer liber.

În timp ce se afla în arest în Italia, Pound a început să lucreze la secțiuni din Cantos care au fost publicate sub titlul Cantos pisane (1948), pentru care a fost distins cu Premiul Bollingen pentru poezie în 1949 de către Biblioteca Congresului, provocând controverse enorme.

La întoarcerea sa în Statele Unite, considerat a fi bolnav mintal și inapt să fie judecat, a fost încarcerat în spitalul de psihiatrie St. Elizabeths din SUA, în Washington, D.C., timp de peste 12 ani, din 1946 până în 1958.

După o campanie a colegilor săi scriitori, a fost eliberat din St. Elizabeths în 1958 și trimis înapoi în Italia unde a trăit până în 1972 și unde a murit forțat să tacă.

Opțiunile sale politice au făcut că viața și opera lui Pound să rămână controversate. Figură controversată pentru angajamentele sale politice, Pound rămâne o figură centrală a mișcării moderniste, datorită realizărilor sale tehnice și experimentelor sale în versuri albe.

Este autorul cărții Cantos, o lucrare în 116 secțiuni, considerată a fi apogeul poeziei secolului XX. Părțile scrise la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, publicate sub titlul Cantos Pisane, au primit Premiul Bollingen în 1948. Prin Cantos, Ezra Pound i-a influențat profund pe poeții generației sale precum H.D. și William Carlos Williams, obiectiviștii Louis Zukofsky și Charles Reznikoff, apoi Charles Olson și poeții Generației Beat, Gary Snyder și Allen Ginsberg.

Hemingway a afirmat că „ceea ce Pound a scris mai bun – și care se găsește în The Cantos – va dura atâta timp cât va exista literatură”. Prin urmare, este considerat unul dintre cei mai importanți și mai influenți poeți ai secolului al XX-lea din lumea anglo-saxonă.

Contribuția lui Pound în poezie a început la începutul secolului al XX-lea, odată cu rolul său în dezvoltarea Imagismului, o mișcare care pune accentul pe precizia și economia limbajului. Lucrând la Londra ca editor străin al mai multor reviste literare americane, a ajutat la descoperirea și modelarea operei unor contemporani precum T. S. Eliot, Ernest Hemingway și James Joyce.

Lui Pound i se datorează publicarea în foileton în 1914 a romanului lui James Joyce, Portret al artistului la tinerețe (A Portrait of the Artist as a Young Man), publicarea în 1915 a poemului lui T. S. Eliot, Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock  (The Love Song of J. Alfred Prufrock) și publicarea în foileton în 1918 a romanului lui Joyce, Ulysses.

Hemingway a scris în 1932 că, pentru poeții născuți la sfârșitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului XX, a nu fi influențat de Pound ar fi „ca și trecerea printr-un viscol mare fără a-i simți frigul.”

„Pound a fost într-adevăr centrul literaturii de limbă engleză pentru acei ani șaizeci, așa cum Picasso a fost centrul picturii, Brâncuși, centrul sculpturii, Wittgenstein, centrul filozofiei.“ – Guy Davenport, „The Pound Vortex“, 1972.

Opere principale:

Cu lumina stinsă, 1908, poezii; Spiritul romantismului, 1910, critică literară; Despre imagiști, 1914; Cathay, 1915, poezie chineză clasică; Hugh Selwyn Mauberley, 1920, poem; Omagiu lui Sextus Propertius, 1934, poeme; A.B.C. -ul lecturii, 1934, un ghid pentru scrierea poeziei; Ghid spre Kulthura (Guide to Kulchur), 1938, în care examinează 2.500 de ani de istorie culturală, începând cu Analectele lui Confucius; Reunesc membrii lui Osiris; Cântece, 1915 – 1962; Cântece postume; Cultura pe scurt; Pe urmele trubadurilor din Occitania; Cum se citește; Antheil și tratatul de armonie, 1924, eseu; Cântece pisane, 1948, Premiul Bollingen; Dacă aceasta ar fi trădare, 1948; Lucrul și uzura, 1954, eseuri; Antologie clasică definită de Confucius, 1954; Brâncuși, 1957, eseu.

***

Imagism: tendință în poezia și proza modernă de a sugera mesajul prin imagini (vizuale sau auditive) și nu discursiv; școală în poezia engleză și americană din primele două decenii ale sec. XX, care pretindea să comunice prin culoare și ritm emoția directă a sensibilității poetului; ansamblu de imagini existent într-o creație literară imagistică.

Vorticism: mișcare artistică de avangardă, apărută în Anglia în al doilea deceniu al secolului al XX-lea, care lega arta plastică, poezia, muzica și dansul de mecanicism și de civilizația industrială modernă, propunând organizarea formelor într-un sistem de unghiuri și de curbe în jurul unui punct determinat.

Generația Beat: mișcare literară și artistică născută în anii 1950 în Statele Unite.