Femeia în literatură – eroină și autoare

Femeia eroină

Într-o societate care a fost aproape dintotdeauna una patriarhală, creată și condusă de bărbați, femeia nu prea avea cum să apară nici în literatură, cum nu a apărut nici în societate, decât ca o prezență decorativă, situată pe planul al doilea, rolul său fiind doar acela de a produce plăcere și urmași.

Dacă am enumera personajele feminine memorabile din literatură, am constata că ele sunt așa de puține, încât nu am putea construi cu ajutorul lor nici măcar o scară imaginară până în podul unei case mai înalte, darămite una până la lună, pe care toți bărbații ar oferi-o femeii adorate în dar, însă doar ipotetic, pentru că se pare că nu dispun de mijloace să ajungă până acolo, nici măcar în plan artistic. În topurile cu cele mai cunoscute personaje feminine din literatură, apar laolaltă, amestecate, poate din dorința de a fi mai multe, și Anna Karenina (Lev Tolstoi) și Alice în Țara Minunilor (Lewis Carroll), și Pollyanna (Eleanor Porter), și Madame Bovary (Gustave Flaubert).

Scarlett O’Hara este poate cel mai fascinant personaj feminin din toate timpurile, femininul prin excelență, deopotrivă fragil și puternic, nestatornic și loial totodată. Cuvintele sale – La urma urmei, și mâine e o nouă zi – reprezintă un crez de viață, o deviză a oricui nu abandonează în fața sorții, nici măcar când ea se arată cu totul potrivnică.

Anna Karenina este indiscutabil unul dintre cele mai faimoase personaje feminine din literatura lumii, ea reușind să străbată veacurile cu aceeași grație și trezind aceeași emoție, fără a avea o imagine câtuși de puțin ștearsă. Drama ei e una împărtășită și azi de atâtea femei de aici, ori din alte părți. Ea și spunea dealtfel: „Eu nu vreau să dovedesc nimic, vreau doar să trăiesc.”

Jane Eyre este și ea un personaj de neuitat care, într-o epocă în care femeia era victimă clară a prejudecăților puritane ale societății, reușește să-și afirme cu curaj identitatea, chiar din condiția sa simplă și umilă de guvernantă: “Credeți că dacă sunt săracă, simplă și mică, sunt și lipsită de inimă?”

Elizabeth Bennett e poate un nume mai puțin cunoscut la o primă vedere, însă este eroina unei cărți considerată drept una dintre cele mai citite din toate timpurile, Mândrie și prejudecată.

Catherine Earnshaw, fata mândră și curajoasă din La răscruce de vânturi este un alt exemplu de portret memorabil din literatura universală. Ea exprimă în cuvinte simple visul oricărei fete din orice vreme: “Mi-aș dori să fiu iarăși o fetiță, pe jumătate sălbatică și cu totul liberă.”

Tess este unul dintre cele mai tragice și mai emoționante personaje feminine din literatură, pentru că, deși sacrifică totul pe altarul iubirii, ajunge să fie, în ciuda acestui gest de maximă generozitate, ea însăși sacrificată.

Marchiza de Merteuil (Legături primejdioase), Moll Fllanders, Emma Bovary (Madame Bovary), Connie Chatterley (Amantul doamnei Chatterley) sunt și ele niște personaje celebre, reflectând cu sau fără voia lor prejudecățile timpului în care s-au născut, fiind considerate femei de moravuri ușoare pentru că îndrăznesc să-și afirme dreptul la o viață liberă.

Rebecca este un personaj puternic, curajos, tenace, ca toate personajele autoarei Daphne du Maurier, gata să înfrunte toate obstacolele ce se ivesc în calea dragostei.

Toate acestea însumează în mare calitățile și defectele femeii văzută ca prototip uman care, ca și zeița Gheea, oferă viață, bucurie, lumină și iubire lumii.

Femeia autoare

Literatura scrisă de femei a apărut foarte târziu, după secole întregi în care reprezentantelor sexului frumos nu li se îngăduise să se afirme în plan cultural aproape deloc. Ea apare ca fenomen și înflorește în perioada previctoriană și victoriană în Anglia, grație unor nume extraordinare ca Jane Austen, Surorile Brontë, Elizabeth Gaskell, Elizabeth Barett Browning, Mary Shelley, George Eliott. Și în Statele Unite apar autoare de marcă precum Louisa May Alcott, Emily Dickinson, Kate Chopin, Harriett Beecher Stowe. În această perioadă fetele ajung să își desăvârșească educația urmând școli și universități (lucru care se reflect de pildă în poveștile autoarei Lucy Maud Montgomery) și capătă acces la poziții și influență socială directă.

Ulterior, apare o adevărată pleiadă de nume reprezentative – Edith Wharton, Margaret Mitchell, Willa Cather, mișcarea feministă a sufragetelor de la începutul secolului al XX-lea dând tonul în această privință.

Perioada modernă, când femeia deja și-a câștigat un statut egal cu cel al bărbatului, fie și numai declarativ, este una marcată de apariția a tot mai multe nume feminine de referință în domeniul literaturii. Dar dacă ne uităm, de pildă, la numărul de laureate ale Premiului Nobel, observăm că acestea nu reprezintă nici măcar 10% din numărul total de laureați vreme de un întreg veac: 1909: Selma Lagerlöf; 1926: Grazia Deledda; 1928: Sigrid Undset; 1938: Pearl S. Buck; 1945: Gabriela Mistral; 1966: Nelly Sachs; 1991: Nadine Gordimer; 1992: Wislawa Szymborska; 1993: Toni Morrison; 2004: Elfriede Jelinek; 2007: Doris Lessing; 2009: Herta Müller; 2013: Alice Munro; 2015: Svetlana Alexievich.

Conform revistei Forbes, la ora actuală există și femei influente în literatură, cu sute de milioane de cărți vândute, printre acestea numărându-se : JK Rowling, Danielle Steel, Toni Morrison (care a câștigat și un Nobel și un Pulizer), Stephanie Meyer, Mary Higgins Clark, Maya Angelou, Alice Walker (care a câștigat și ea Pulizer și National Book Awards), Joyce Carol Oates (câștigătoare și ea a acestor premii), Isabel Allende. De remarcat însă că mai toate autoarele, cu excepția lui Isabel Allende, sunt doar de limbă engleză. Ceea ce înseamnă că mai sunt încă multe piscuri de cucerit și bătălia e abia la început.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.