François Cavanna
François Cavanna, 22 febr. 1923 – 29 ian. 2014, autor francez și redactor de reviste satirice. A trăit 91 de ani.
A contribuit la crearea și succesul hebdomadarelor satirice Hara-Kiri și Charlie Hebdo. A scris într-o varietate de genuri, inclusiv reportaje, satire, eseuri, romane, autobiografie și umor. De asemenea, a tradus șase cărți despre caricaturiști celebri.
François Cavanna s-a născut în Nogent-sur-Marne (Sena, astăzi Val-de-Marne), pe strada Sainte-Anne în mica comunitate de imigranți italieni. „O copilărie minunată”, căreia i-a dedicat primul volum al autobiografiei sale, Macaronarii (Les Ritals), în 1978 și Ochiul iepurelui (L’œil du lapin).
Tatăl său, Luigi (1880-1954), provenea din Bettola, un sat din Val de Nure (provincia Plaisance din Emilia-Romagna). Mama lui, Marguerite, născută Charvin (1890-1976), era din satul Sauvigny-les-Bois din Nièvre. Luigi Cavanna lucra ca zidar, mai ales pentru compania Taravella și Cavanna. În urma amenințărilor cu deportarea în Italia în anii 1930, a solicitat naturalizarea, pe care a obținut-o pe 25 octombrie 1939. François Cavanna era singurul lor fiu.
În copilărie, François Cavanna a demonstrat un gust excepțional pentru lectură și s-a descurcat foarte bine la școală, în ciuda unei atitudini foarte împrăștiate. A obținut certificatul de școală primară la 12 ani, a urmat cursurile la școala primară superioară (EPS) din Nogent-sur-Marne și a primit certificatul în 1939. Dar nu a vrut să-și continue studiile și la vârsta de 16 ani, a început diverse slujbe ocazionale lucrând cu jumătate de normă.
A intrat să lucreze la Poștă în septembrie 1939. Numit „ manipulant auxiliar” într-un oficiu poștal din Paris, Cavanna a primit, în iunie 1940, ca și ceilalți angajați, ordinul de a pleca la Bordeaux. A părăsit Parisul cu bicicleta în mijlocul coloanelor de refugiați ale exodului și, prin Melun, Fontainebleau și Nemours, a ajuns la Gien unde a văzut pentru prima dată soldați germani. Puțin mai departe, lângă Saint-Amand-Montrond, a fost blocat de un punct de control german și a fost nevoit să se întoarcă la Paris.
Și-a pierdut locul de muncă la Poștă din cauza reducerilor de personal. A fost mai întâi funcționar la un comerciant de fructe și legume, apoi a lucrat în mai multe firme de construcții. La sfârșitul anului 1942, a fost recrutat ca zidar de către departamentul de întreținere al unei firme din Nogent, dar aproape imediat a fost solicitat pentru STO (Service du Travail Obligatoire) la începutul anului 1943).
Debutul său în jurnalism a avut loc în 1945, când a început să lucreze pentru cotidianul Libération.
După revista Hara-Kiri fondată în 1960, în noiembrie 1969, revista săptămânală soră a lui Hara-Kiri a fost interzisă. Cavanna a venit cu ideea de a redenumi revista pentru numărul de săptămâna următoare și astfel s-a născut Charlie Hebdo în 1970.
Mai târziu, s-a orientat către scrierea autobiografică. Macaronarii (Les Ritals) a tratat copilăria sa, în timp ce în Ruskovii (Les Russkoffs), redenumit mai târziu Maria, și-a tratat experiența din cel de-al Doilea Război Mondial, unde a fost transportat în Germania pentru a servi în Service du Travail Obligatoire (francezii care servesc ca sclavi germani).
Ruskovii (Les Russkoffs) a fost romanul pentru care a câștigat Premiul Interallié în 1979. În Prost și răutăcios (Bête et méchant) și Ochii mai mari decât burta (Les yeux plus grands que le ventre) își povestește experiențele hilare de la Hara-Kiri și Charlie Hebdo. Ultima carte a lui publicată în timp ce încă trăia, Lună de miere (Lune de miel), tratează maladia Parkinson a lui Cavanna.
Opere principale:
Strada Choron nr. 4 (4, rue Choron), 1965; Cavanna, 1968; Nu l-am citit, nu l-am văzut, dar am auzit despre el (Je l’ai pas lu, je l’ai pas vu, mais j’en ai entendu causer), 1970; Aventurile lui Dumnezeu (Les aventures de Dieu), 1971; Știati că…? 1 (Le saviez-vous? 1), 1971; Zorii omenirii I: Și maimuța devine proastă (L’Aurore de l’humanité I : Et le singe devient con), 1972; Știati că…? 2 (Le saviez-vous? 2), 1974; Zorii omenirii I: Și maimuța se întrece pe sine (L’Aurore de l’humanité II : Le con se surpasse), 1975; Stop-moarte (Stop-crève), 1976; Zorii omenirii III: Unde se va opri? (L’Aurore de l’humanité III : Où s’arrêtera-t-il?), 1977; Stânga dreapta, capcană pentru proști (Gauche, droite, piège à cons: chroniques de Hara Kiri hebdo de 1969 à 1976), 1978; Macaronarii (Les Ritals), 1978; Ruskovii (Les Russkoffs), 1979; Marea Enciclopedie „Prost și răutăcios” (La Grande Encyclopédie Bête et Méchante), 1980; Luiza petrolista (Louise la Pétroleuse), 1981; Prost și răutăcios (Bête et méchant), 1981; Noua Enciclopedie „Prost și răutăcios” (La Nouvelle Encyclopédie Bête et Méchante), 1982; Scripturile – Aventurile lui Dumnezeu și ale Pruncului Isus (Les Écritures – Les Aventures de Dieu et du petit Jésus), 1982;2002; Ochii mai mari ca burta (Les yeux plus grands que le ventre), 1983; Almanahul lui Cavanna (L’Almanach de Cavanna), 1984; Maria, 1985; Gropile caroline (Les fosses carolines), 1986; Ochiul de iepure (L’Oeil du Lapin), 1987; Degetele pline de cerneală (Les doigts plein d’encre), 1987; Coroana Irenei (La couronne d’Irène), 1988; Aventurile lui Napoleon (Les Aventures de Napoléon), 1988 etc.