François de Chateaubriand

François René, viconte de Chateaubriand, 4 sept. 1768 – 4 iul. 1848, scriitor și om de stat francez. A trait 80 de ani.

François René de Chateaubriand a trăit optzeci de ani de istorie franceză, a traversat regimurile politice, a călătorit pe toate continentele și a reușit să combine aceste experiențe cu timpul pentru reflecție și scris.

Neputând să facă o alegere între Biserică și Marină, a renunțat și a fugit de Revoluția Franceză. La izbucnirea Revoluției Franceze era ofițer de cavalerie, dar a refuzat să se alăture regaliștilor, îmbarcându-se pe un vapor spre SUA și călătorind cu niște comercianți de blănuri.

După părerea lui Ludovic al XVI-lea, a revenit pentru a se alătura armatei regaliștilor. La întoarcere, dublul doliu al mamei și al surorii sale l-a determinat să scrie „Geniul creștinismului”.

Chateaubriand s-a hotărât apoi să-și dedice viața literaturii și politicii. Odată cu Restaurația din 1814, a devenit o figură politică majoră. Astfel, a fost numit secretar al ambasadei de Napoleon Bonaparte. A influențat mulți scriitori romantici și i-a adus prețuirea lui Napoleon.

Dar încetul cu încetul s-a distanțat de viața politică și s-a întors la scris. Scrierile sale reunesc lucrări de călătorie, eseuri despre catolicism, povestiri și memoriile sale, „Memorii de dincolo de mormânt” în care se dovedește a fi marele precursor al romantismului francez.

Atala, 1801, parte dintr-un poem epic neterminat, a fost inspirată de călătoriile sale în SUA. Geniul creștinismului, 1802, susținea valoarea creștinismului bazat pe atracția poetică și artistică a acestuia.

Opera sa include romanul René, 1805 și memoriile sale, Memorii de dincolo de mormânt, în 6 volume, 1849-1850, poate cea mai importantă lucrare a sa.

Opere principale:

Eseu asupra revoluțiilor, 1797; Atala, 1801; René, 1802; Geniul creștinismului, 1802; Martirii, 1809; Itinerar de la Paris la Ierusalim, 1811; Despre Buonaparte și despre Bourboni, 1814; Călătorie în America, 1826; Miscelanee politice și polemice, 1826; Natcezii, 1826; Miscelanee literare, 1828; Eseu despre literatura engleză, 1836; Memorii de dincolo de mormânt, 1849.