François Mitterrand

François Mitterrand, 26 oct. 1916 – 8 ian. 1996, născut la la Jarnac (Charente), om de stat francez, președinte al Republicii în perioada 21 mai 1981 – 17 mai 1995. A trăit 80 de ani.

După studiile secundare la Colegiul Saint-Paul din Angoulême, François Mitterrand s-a mutat la Paris pentru a studia dreptul și literatura.

Avocat de profesie, mobilizat în 1939, apoi prizonier în Germania, a reușit să evadeze (evadat de război), apoi membru al Rezistenței, agent contractual sub regimul de la Vichy, a lucrat la comisariat pentru reclasificarea prizonierilor de război.

S-a implicat în politică după Al Doilea Război Mondial în cadrul Uniunii Democratice și Socialiste a Rezistenței. După eliberarea Parisului, a fost secretar general pentru prizonierii de război.

A intrat în politică devenind deputat de Nièvre în 1946. Deputat din 1946 până în 1958, apoi senator din 1959 în 1962 și din nou deputat în Parlament din 1962 până în 1981, a fost de unsprezece ori ministru în A Patra Republică, în special ministru al Veteranilor și al Victimelor războiului în guvernele Ramadier și Schuman, ministru al Franței de peste mări, ministru de Interne și custode al sigiliilor în guvernul Mendès France, ministru al Justiției în cel al lui Guy Mollet.

Rival al generalului de Gaulle, nefavorabil revenirii la putere a acestuia în 1958, a petrecut mai mult de douăzeci de ani în opoziție. Atacul simulat de pe Bulevardul Observatorului (astronomic), din noaptea de 15 spre 16 octombrie 1959, la Paris, care se presupunea că îl viza pe François Mitterrand, a amenințat ascensiunea sa politică pentru o vreme.

După ce și-a fondat propriul partid, Convenția Instituțiilor Republicane, a fost nominalizat drept candidat al Uniunii de stânga pentru alegerile prezidențiale din 1965, pe care le-a pierdut în turul al doilea în fața președintelui Charles de Gaulle.

La Congresul de la Epinay, în 1971, a devenit primul secretar al noului Partid Socialist, reușind să unească stânga. A fost din nou candidatul Uniunii de stânga la alegerile prezidențiale anticipate din 1974, în care a fost învins în turul al doilea de Valéry Giscard d’Estaing.

Dar nu a renunțat. Candidat al Partidului Socialist la alegerile prezidențiale din 1981, a fost ales în turul al doilea împotriva lui Valéry Giscard d’Estaing. Pe 10 mai 1981, după ani de guvernare de dreapta, a fost ales președinte al Republicii.

Primul șef de stat de stânga sub A Cincea Republică, a susținut în special votul pentru abolirea pedepsei cu moartea și un anumit număr de măsuri sociale inspirate din programul comun, apoi a decis „revenirea austerității”.

S-a prezentat ca un european convins, a menținut Franța în alianța atlantică precum și în „Françafrique” (relația între Franța și fostele sale colonii din Africa subsahariană).

Cu „doctrina Mitterrand”, s-a angajat să nu extrădeze foștii teroriști de extremă stânga. După înfrângerea stângii la alegerile legislative din 1986, l-a numit pe Jacques Chirac în funcția de șef al guvernului, inaugurând prima coabitare.

Pe 8 mai 1988, a fost reales președinte al Republicii împotriva lui Jacques Chirac. Al doilea mandat al său a fost marcat de angajamentul militar al Franței în Războiul din Golf, de adoptarea Tratatului de la Maastricht, de a doua coabitare (cu Édouard Balladur), de declinul popularității sale, de dezvăluiri despre trecutul său și de declinul stării sale de sănătate.

Dublul său mandat, marcat de coabitare, a fost oarecum afectat de scandaluri politico-financiare, precum și o controversă violentă cu privire la rolul său în guvernul Pétain.

Singurul președinte care a încheiat două mandate complete de șapte ani, François Mitterrand deține recordul de longevitate în calitate de președinte al Republicii Franceze.

Suferind de o boală incurabilă diagnosticată în 1981, s-a stins din viață la câteva luni după ce a părăsit Élysée, la scurt timp după ce Jacques Chirac l-a succedat ca președinte.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.