Françoise Giroud

Françoise-Giroud

Françoise Giroud, nascuta Léa France Gourdji, 21 sept. 1916 – 19 ian. 2003, jurnalista franceza, scenarista, scriitoare si om politic de origine elvetiana. Vice-președinte al Partidului Socialist Francez/Partidului Radical de Stanga si al UDF (Union pour la Démocratie Française), a fost de doua ori secretar de stat si o figura majora in presa franceza. A primit titlul de Comandor al Ordinului National al Legiunii de onoare si Comandor al Ordinului National de Merit. A trait 87 de ani.

Pseudonimul Françoise “Giroud”, cvasianagrama numelui Gourdji, a fost inventat de Maurice Diamant-Berger pentru a lucra la radio in 1938, si a fost facut oficial printr-un decret publicat in Jurnalul Oficial din 12 iulie 1964.

Fiica unui refugiat politic de origine turca, Françoise Giroud a fost, timp de mai multi ani, singura femeie care a condus un grup de presa din Franta. A inceput sa lucreze incepand din 1937 ca scenarist de film.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, tanara a devenit agent de legatura pentru Rezistenta – fiind  arestata de Gestapo – un angajament ideologic pe care il va confirma mai tarziu opunandu-se Razboiului din Algeria.

Devenind director editorial pentru revista Elle, jurnalista dovedeste deja implicarea sa in cauza femeilor, timp de peste douazeci de ani, inainte de a prelua postul de secretar de stat pentru femei. In 1953, Françoise Giroud a fondat, impreună cu partenerul ei, Jean-Jacques Servan-Schreiber, revista L’Express, pe care a condus-o pana in 1974.

Foarte implicata in politica, membra a Partidului Socialist, il sprijina cu fervoare pe Pierre Mendès France si apoi pe François Mitterrand, inainte de a se alatura guvernului lui Valery Giscard d’Estaing si modernizarii sociale pe care acesta o promitea. Secretar de stat pentru cultura, a intentionat sa candideze pentru primaria Parisului, inainte de a se retrage si a renunta la politica in 1979.

In aceasta perioada, jurnalista devine scriitoare, autoare a mai multor carti  despre culisele politicii, precum “Comedia puterii” sau “Le Bon Plaisir”. Prezenta mereu in sfera jurnalismului, editorialista pentru Nouvel Observateur, Françoise Giroud ramane, pana la moartea sa, o femeie de actiune si de angajament.

Opere principale:

Françoise Giroud va prezinta intreg Parisul, 1952; Portrete noi, 1953; Noul val, portrete ale tineretii, 1958; Aventurierul jurnalismului, 1970; Daca mint, 1972; Un caus de apa, 1973; Comedia puterii, 1977; Ceea ce cred eu, 1978; O femeie onorabila, 1981, biografia lui Marie Curie; Buna placere, 1983; Christian Dior, 1987; Ascultati-ma: Paris-Berlin, tur-retur cu Günter Grass, 1988; Alma Mahler, sau arta de a fi iubita, 1988; Lectii particulare, 1990; Jenny Marx sau Femeia diavolului, 1992, Premiul Gabrielle d’Estrées; Jurnalul unei  pariziene, 1994; Dragostea mea cea mai draga, 1994; Barbatii si femeile, 1994; Inima de tigru, 1995; Cosima cea sublima, 1996; Arthur sau bucuria de a trai, 1997; Doi plus doi fac trei, 1998; Francezii, de la Gauloise la pilula, 1999; Zvonurile lumii, jurnal 1997 si 1998, 1999; S-a intamplat ieri. Journal, 1999, 2000; Povesti (aproape) adevarate, 2000; Profesia de jurnalist, 2001; Nu poti fi fericit tot timpul, 2001 (autobiografie); Lou, povestea unei femei libere, 2002; Maine deja, Jurnal 2002-2003, 2003; Petele leopardului, 2003; Povestea unei femei libere, 2013.

***

Premiul literar Gabrielle-d’Estrées este decernat de orasul Chambray-lès-Tours (Indre-et-Loire), incepand din 1986.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.