Friedrich Dürrenmatt

Friedrich Dürrenmatt, 5 ian. 1921 – 14 dec. 1990, dramaturg, romancier și eseist elvețian ale cărui piese tragicomice satirice, aproape farse, au fost esențiale pentru renașterea teatrului german de după Al Doilea Război Mondial. A trăit 69 de ani.

Nepot al poetului satiric, jurnalistului și politicianului pe nume Ulrich Dürrenmatt, din Berna, Elveția,  Friedrich Dürrenmatt a primit încă din copilărie un spirit de interogație. Bunicul său reprezenta pentru el un model de inteligență și forță contestatară.

În 1949, tânărul elvețian a fost admis la Universitate pentru a studia literatura germană și teologia. Era foarte interesat de teatru, mergând să vadă operete și citind autori precum Aristofan și Thornton Wilder.

Într-o manieră foarte bruscă, studentul Dürrenmatt și-a întrerupt studiile pentru a-și câștiga existența prin intermediul scrisului. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Dürrenmatt avea 24 de ani și a publicat prima sa piesă „Nebunii lui Dumnezeu”. Această comedie lirică oferă o viziune apocaliptică asupra societății și a provocat un adevărat scandal când a avut premiera pe 19 aprilie 1947. În același timp, tânărul autor a devenit renumit mult dincolo de granițele elvețiene.

Cu toate acestea, era încă obligat să scrie romane polițiste și piese radio pentru a supraviețui. În 1952, „Căsnicia domnului Mississippi” afirmă stilul scriitorului care operează într-un univers întunecat populat de caricaturi înfricoșător de adevărate.

În general, lucrările timpurii ale lui Dürrenmatt sunt mai degrabă macabre, tratând teme precum pedeapsa, moartea și asasinatul și se încheie adesea printr-un punct culminant.

„Vizita bătrânei doamne”, publicată în 1956, a cucerit publicul internațional. Piesa a fost pusă în scenă la New York, Londra, Roma și Paris și a primit numeroase premii.

În 1962, în plin Război Rece, a publicat marele său clasic „Fizicienii”. Foarte angajat politic, Friedrich Dürrenmatt și-a impregnat scrierile cu critici sociale, satire și exagerări absurde, fără a impune niciun fel de moralitate cititorilor săi.

Opere principale:

Teatru: Romulus cel Mare, 1948; Căsnicia domnului Mississippi, 1952; Un înger sosește la Babilon, 1954; Pana de automobil (Die Panne) – o comedie, Arche, Zürich 1956; Vizita bătrânei doamne (Der Besuch der alten Dame), cea mai renumită dintre piesele sale, 1956; Frank al V-lea, 1960; Fizicienii, 1962; Regele Ioan, 1968; Play Strindberg, 1969; Operațiunea Vega, 1954 – Das Unternehmen der Wega; Răgazul, 1977; Achterloo, 1983 ș.a.

Romane și povestiri: Orașul, 1952; Judecătorul și călăul (Der Richter und sein Henker, 1952; Tunelul (Der Tunnel, 1952; Bănuiala, 1953; Grec caută grecoaică, 1955; Pana de automobil (Die Panne, 1956; Făgăduiala (Das Versprechen, 1958; Prăbușirea, 1971; Justiție, 1985; Misiunea, 1986.