Friedrich Hölderlin

Friedrich Hölderlin, Johann Christian Friedrich Hölderlin, 20 mar. 1770 – 7 iun. 1843, născut în orășelul șvab Tübingen de pe râul Neckar, poet liric și filosof al perioadei clasico-romantice din Germania. Hölderlin a reușit să naturalizeze formele versurilor grecești clasice în germană și să îmbine temele creștine și clasice. A trăit 73 de ani.

Descris de Norbert von Hellingrath drept „cel mai german dintre germani”, Hölderlin a fost o figură cheie a romantismului german, in care o anumită tradiție culturală radiază în jurul numelui și a figurii emblematice a lui Goethe, perioadă literară cunoscută sub denumirea de Goethezeit (timpul lui Goethe).

În special datorită asocierii sale timpurii și influenței filozofice asupra lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel și Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, a fost, de asemenea, un important gânditor în dezvoltarea idealismului german.

Crescut cu piosenie de mama sa, initial, dorea sa devina preot si a intrat la seminar la vârsta de optsprezece ani pentru a studia teologia, unde i-a avut colegi pe Hegel și Schelling. Cu toate acestea, se simtea atras mai mult de mitologia greaca decat de doctrina crestina.

Caracter sensibil, anxios și mistic, s-a orientat către poezie pe care a conceput-o ca imn și cântec. In 1793, s-a imprietenit cu Friedrich Schiller, care l-a ajutat sa publice primele poezii. A creat opere de mare intensitate expresiva, precum singurul sau roman , Hyperion, 1797-1799, tragedia neterminata Moartea lui Empedocle, 1797-1800, si o serie de ode, elegii si traduceri de poezii. Prin aceste creatii a impus versul grecesc clasic in literatura germana si a deplans disparitia civilizatiei antice grecesti, considerata de el ideala.

A absolvit în 1793, dar nu s-a putut dedica credinței creștine. În 1796, grație lui Hegel, și-a găsit o slujba de preceptor (tutore, indrumator), dar s-a îndrăgostit de mama elevului său, pe care a descris-o în poeziile sale sub numele de Diotima. A renunțat la această slujbă, marcat de dragostea lui nefericită.

Doi ani mai târziu, a audiat, pentru o scurta perioada, cursurile de la Universitatea din Jena, unde a interacționat cu Johann Gottlieb Fichte și Novalis, înainte de a-și relua cariera de îndrumător.

Din ce în ce mai îngrijorat și mai singur, în căutarea unei comuniuni extatice cu divinul, a incercat sa se impuna ca poet, dar comportamentul sau a devenit din ce in ce mai bizar, iar in 1805 s-a îmbolnavit de schizofrenie. A fost internat în 1806 într-o clinică, dar a fost considerat incurabil si apoi și-a petrecut ultimii 36 de ani din viața gazduit de un tâmplar, Ernst Zimmer, într-un turn cu vedere spre raul Neckar.

Meritele nu i-au fost recunoscute in timpul vietii si a cazut in uitare pana in secolul XX, cand a fost redescoperit si considerat unul dintre cei mai importanti poeti grermani.

Hölderlin a urmat tradiția lui Johann Wolfgang von Goethe și a lui Friedrich Schiller, ca admirator al mitologiei grecești și a poeților antici greci precum Pindar și Sofocle, combinand teme creștine și elenice în lucrările sale. Martin Heidegger, asupra caruia Hölderlin a avut o mare influență, spunea: „Hölderlin este unul dintre cei mai mari, adică unul dintre cei mai importanți gânditori pentru că este cel mai mare poet al nostru.”

Opere principale:

Moartea lui Empedocle (Der Tod des Empedokles), 1797; Hyperion sau eremitul în Grecia (Hyperion oder der Eremit in Griechenland), 1797/1799; Poezii (Gedichte), 1826.

Traduceri din Sofocle și Pindar.