Gabriel García Márquez

Gabriel García Márquez, 6 mar. 1927, romancier, nuvelist, jurnalist și activist politic columbian. A primit Premiul Nobel pentru Literatură in 1982. Supranumit “Gabo”, în America Latină, este unul dintre cei mai semnificativi scriitori ai secolului XX.

Ca scriitor, García Márquez a debutat publicand mai multe lucrări literare, în general bine primite, în domeniul non-ficțiunii. Cu toate acestea, romanele sale, precum Un veac de singurătate (1967), Cronica unei morți anuntate (1981) și Dragostea în vremea holerei (1985), i-au adus recunoasterea criticii literare si un mare succes comercial.

Numele sau este frecvent asociat cu “realismul magic”, gen care introduce elemente magice și elemente supranaturale în situații plasate intr-un cadru istoric și geografic determinat. Cele mai multe dintre cărțile sale abordeaza tema singurătatii, iar acțiunea majoritatii operelor sale se desfasoara intr-o localitate fictiva numita “Macondo”.

Opere principale:

Ochi de câine albastru, 1950; Frunze uscate, 1955; Povestea unui naufragiat, 1955; Canibalul, 1955; O zi după sâmbătă, 1955; O oră rea, 1961; Colonelului nu are cine să-i scrie, 1961; Funeraliile bunicii, 1962; Un domn foarte bătrân și cu niște aripi enorme, 1966; Un veac de singurătate, 1967; Monologul Isabelei văzând ploaia din Macondo, 1968; Când eram fericit și nedocumentat, 1973; Toamna patriarhului, 1975; Toate poveștile, 1976; Cronica unei morți anunțate, 1981; Trăiască Sandino, 1982; Știri despre o răpire, 1982; Dragostea în vremea holerei, 1985; Generalul în labirintul său, 1989; Să trăiești și să povestești, 2002; Amintirile curvelor mele triste, 2004; Urma sângelui tău pe zăpadă; Despre dragoste si alti demoni.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.