Gédéon Tallemant des Réaux

Gédéon Tallemant des Réaux, 2 oct. 1619 – 10 nov. 1692, născut în La Rochelle, Franța, scriitor, memorialist, jurnalist și poet francez, cunoscut pentru lucrarea Povești (Historiettes), o colecție de istorioare distractive și informative sau scurte biografii ale contemporanilor săi. A trăit 73 de ani.

Aparținea unei familii bogate de hughenoți din clasa de mijloc, iar numele des Réaux a fost derivat dintr-o proprietate mică pe care a achiziționat-o în 1650. Fiul unui bancher hughenot, când avea aproximativ optsprezece ani, a fost trimis în Italia împreună cu fratele său François, abate Tallemant

Ajuns foarte tânăr la Paris, a fost trimis în Italia la vârsta de aproximativ optsprezece ani împreună cu fratele său, abatele François Tallemant, și starețul de Retz. Au rămas acolo aproape tot anul 1638.

La întoarcerea la Paris, tatăl său a obținut pentru el postul de consilier în parlament pentru obținerea diplomelor sale de drept civil și canonic. Tallemant și-a luat diplomele în drept civil și canonic la Paris. Era vremea când s-a îndrăgostit de verișoara sa, Madame d’Harambure, o faimoasă prețioasă care ținea un salon și care scria sub numele de Livie, dar care îl trata ca pe un școlar. Urându-și profesia, și-a abandonat funcția de consilier în parlament și a început să frecventeze cercurile literare. A decis să caute o altă formă de venit prin căsătoria cu verișoara sa Élisabeth de Rambouillet.

În 1646, s-a căsătorit cu verișoara sa Élisabeth de Rambouillet, obținând astfel intrarea în societatea elegantă a Hotelului de Rambouillet și cunoștințele multora dintre personajele literare de prim rang ale căror vieți sunt descrise în opera sa. În plus, fratele său vitreg se căsătorise cu o tânără din familia d’Angennes, iar această legătură i-a asigurat, de asemenea, accesul în Hôtel de Rambouillet.

Povești (Historiettes), finalizate aproximativ în anul 1659, au fost publicate în 1834–1835. Ele conțin o serie de informații despre bărbații de frunte din societatea pariziană și viața publică franceză de la începutul secolului al XVII-lea.

Marchiza de Rambouillet nu era o admiratoare a regelui Ludovic al XIII-lea și i-a satisfăcut curiozitatea lui Tallemant cu povești despre domniile lui Henric al IV-lea și Ludovic al XIII-lea care au o valoare istorică reală.

Societatea Hotelului de Rambouillet a deschis un câmp pentru observația sa acută și oarecum malițioasă. În Historiettes ilustrează portrete complete ale lui Vincent Voiture, Jean Louis Guez de Balzac, Malherbe, Jean Chapelain, Valentin Conrart și mulți alții; Blaise Pascal și Jean de la Fontaine apar, de asemenea, în opera sa; relatează despre controversele în centrul cărora s-au aflat Ninon de l’Enclos și Angélique Paulet.

Bun ascultător și observator foarte atent, chiar dacă un observator oarecum malițios, a căutat și autorități bine informate (precum Boisrobert pentru informații despre Richelieu și Racan despre Malherbe), cu scopul de a înregistra ceva interesant care nu se afla în istoriile tipărite. Informațiile noi, uneori deranjante despre oameni de seamă, au fost la început criticate, dar cercetările le-au stabilit fiabilitatea. O mare parte din materialul lui Tallemant, înregistrat atât de aproape de evenimentul real, poate fi considerat o sursă de primă mână și a fost util ca o corecție pentru interpretările ulterioare.

Poveștile (Historiettes) sunt de neprețuit pentru istoria literară a vremii. S-a spus că malițiozitatea operei lui Tallemant poate fi atribuită parțial extracției sale burgheze și că insultele pe care le-a primit sunt răzbunate în paginile sale, dar mărturii independente au stabilit corectitudinea substanțială a afirmațiilor sale.

Lucrarea Historiettes a lui Tallemant des Réaux poate fi considerată un „roman de formație”? Scrisă între 1657 și 1659, rămasă în mod deliberat secretă, în manuscris, în secolul al XVII-lea, și publicată pentru prima dată în 1834, formează o lucrare compozită de 323 de portrete sau mici biografii, antologie și autonarațiune. Această structură fragmentată, care este principala sa caracteristică, rezistă oricărei încercări de a o clasifica într-un gen. Lucrarea a fost uneori comparată cu memoriile, datorită mărturiilor pe care le aduce asupra domniei lui Henric al IV-lea și Ludovic al XIII-lea, dar cel mai adesea este considerată că se reduce la o colecție de anecdote distractive și adesea indecente.

Această compoziție eliptică tinde către romanul de formare în care personalitatea eroului este îmbogățită prin rodul experiențelor memorabile ale vieții sale. Compararea colecției de Historiettes cu un roman educațional poate părea paradoxală și anacronică pentru o lucrare din secolul al XVII-lea. Doar forma liberă a romanului a făcut posibilă găzduirea unei autonarațiuni în care subiectul se trezește la conștiința sa de scriitor și își dezvăluie ambițiile. Este un parcurs ascuns al unui autor singular a cărui scriere se hrănește din stilul mediu de conversație cultivat în spațiul socializării mondene în saloanele secolului al XVII-lea.

Des Réaux a fost poet și a contribuit la Ghirlanda lui Julie (Guirlande de Julie), un manuscris francez unic de șaizeci și unu de madrigale, ilustrate cu flori pictate și compuse de câțiva poeți obișnuiți ai Hôtel de Rambouillet pentru Julie d’Angennes, căreia i-a fost dăruit de ziua onomastică în mai 1641. Manuscrisul din 1641 a fost cumpărat de Bibliothèque nationale de France în 1989 și este păstrat acum în Département des Manuscrits al BnF.

Tallemant începuse lucrarea Mémoires pour la régence d’Anne d’Autriche (Memorii despre regența Annei a Austriei), dar manuscrisul nu a fost găsit.

Sfârșitul vieții sale personale a fost marcat de dezamăgirile legate de reprimarea în creștere a hughenoților care avea să se încheie cu proclamarea Edictului de la Fontainebleau. În 1660, soția lui s-a convertit la catolicism, înainte de a se retrage la o mănăstire. Fiica lui, în schimb, va fi expulzată pentru că a dorit să rămână fidelă confesiunii. Tallemant însuși s-a dezis de religia sa în 1684, convertindu-se la catolicism în 1865, gest care poate nu a fost în întregime dezinteresat, câștigându-i o pensie de 2.000 de livre, în ciuda faptului că a suferit pierderi financiare considerabile.

Opere principale:

Povești (Historiettes), 1834–1835.