Georg C. Lichtenberg

georg-lichtenberg

Georg Cristoph Lichtenberg, 1 iul. 1742 – 24 feb. 1799, filosof, autor de satire, astronom, fizician german de renume si anglofil. A trait 57 de ani.

Acest „filozof amuzant” si-a petrecut toata viata, incepand de la varsta de 21 de ani, la Universitatea din Göttingen, mai intai ca student si apoi ca profesor de stiinte  matematice si fizice, responsabil, in special, de fizica experimentala.

Spirit luminat, novator in domeniul electricitatii, Lichtenberg nu isi datoreaza renumele postum „figurilor” care, in fizica, ii poarta numele, ci jurnalelor sale in care isi ingramadea, de-a valma, ideile si observatiile fara intentia de a le publica vreodata: „Sa trezesc neincrederea fata de oracole, acesta este scopul meu.”

Cele doua calatorii pe care le-a intreprins in Anglia si care au avut asupra sa o influenta de durata, precum si numeroasele relatii de prietenie legate cu aceasta ocazie sunt relatate in lucrarea sa Scrisori despre Anglia.

Acest magnific cocosat (dupa o cadere in jurul varstei de opt ani se alesese cu o deformare a coloanei vertebrale), al carui trup era astfel conformat incat si un biet artist, in intuneric, l-ar fi desenat mai bine, vedea atat de clar in sufletul sau, incat putem folosi maximele sale ca pe tot atatea lanterne magice pentru a citi mai bine in noi insine.

Spirit anticlerical, el credea ca omul cauta libertatea acolo unde ea l-ar face nefericit si o repudiaza acolo unde ea ar insemna fericirea lui, aderand orbeste  la opiniile altora. Pentru el, despotismul religios si de sistem era cel mai teribil dintre toate.

Universitar ironizand universitatea – “astazi, spunea el, pretutindeni se cauta sa se raspandeasca cunoasterea, cine stie daca peste cateva secole nu vor exista universitati pentru a restabili vechea  ignoranta?”, stia ca Academia reduce intelectul la a scrie carti din/despre alte carti. Despre un coleg, el nota: “Era inca agatat de Universitatea locului ca un candelabru magnific care, cu toate acestea, nu ar mai fi luminat de douăzeci de ani.”

Scrierile sale satirice si umoristice au fost publicate postum, intre 1800 si 1806. Adversar convins al miscarii Sturm und Drang, a fost totusi apreciat de Goethe, Kant, Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche, Tolstoi si a fost un umanist, unul dintre acei oameni care stiu ca o moneda de trei bani valoreaza si va valora intotdeauna mai mult decat o lacrima.

[Sturm und Drang (Furtuna si avant), miscare politica si literara din Germania, din a doua jumatate a secolului XVIII, ce corespunde unei faze de radicalizare in indelungata perioada a Iluminismului (Aufklärung). Numele miscarii vine de la o piesa de teatru a lui Friedrich Maximilian Klinger. Aceasta miscare este caracterizata printr-o revolta impotriva cultului ratiunii promovat de Iluminism si a imitatiei sterile a literaturii franceze. Preamareşte natura, intuitia, impulsul, instinctul, emotia, imaginatia si geniul innascut, considerandu-le surse ale literaturii.]

Opere principale:

Sudelbücher (denumite de Lichtenberg  “Sudelbücher”, aluzie la registrul-jurnal de incasari si plati folosit in contabilitatea de gestiune), de fapt, niste caiete de aforisme ce cuprind un numar de 8100 de cugetari, publicate postum de filologul german Albert Leitzmann, intre 1902-1906, sub titlul Aforisme.

Despre aceste caiete de aforisme, Lichtenberg spunea: „Va las aceasta carticica pentru a va fi, mai degraba, o oglinda decat o luneta; pentru a va privi voi insiva in ea si nu pentru a-i observa pe altii.” (Le miroir de l’âme, Oglinda sufletului)

Lichtenberg a produs mai multe eseuri literare si, mai ales, numeroase scrieri satirice, caracterizate prin verva si umor.

© CCC

 

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.