George Bacovia

George Bacovia, psedonimul literar al lui George Vasiliu, 17 sept. 1881 – 22 mai 1957, poet român. A trăit 76 de ani.

Născut la Bacău, în 1903 a plecat la Bucureşti pentru a urma Facultatea de Drept. S-a retras după un an. L-a cunoscut pe Alexandru Macedonski.

În 1907, s-a înscris la Facultatea de Drept din Iaşi şi a colaborat la Versuri şi proză a poetului simbolist I. M. Raşcu. Şi-a luat licenţa în 1911, dar nu a profesat.

În 1914 s-a internat la un sanatoriu de tuberculoşi de lângă Bucureşti.

Volumul Plumb, 1926, a fost premiat de Ministerul Artelor şi de Academia Română.

Din 1925 s-a stabilit la Bacău, fiind redactor-şef la Ateneul cultural.

A  obţinut premiul Societăţii Scriitorilor Români (1925) şi Premiul Naţional pentru Poezie (1934).

Din 1928 s-a stabilit la Bucureşti, unde a continuat să scrie versuri simboliste şi de inspiraţie socială  – Cu voi, 1930; Comedii în fond, 1936; Stanţe burgheze, 1946 –, exprimând plenar sinteza naţională a simbolismului în linia lui Rollinat şi a lui Verlaine.

A  scris şi proză, de asemenea simbolistă: Bucăţi de noapte, 1926.

Cu înclinaţii sociale şi apetit pentru stânga ideologică, Bacovia a rămas ca poet al toamnei şi tristeţii, într-o lume neprielnică existenţei plenare a omului ca individ, simbol al omului izolat şi înfrânt de forţe pe care nu le poate controla.

Opere principale:

Volume antume: Plumb, 1916; Scîntei galbene, 1926; Bucăți de noapte, 1926; Poezii, 1929; Cu voi…, 1930; Poezii, prefață de Adrian Maniu, 1934; Comedii în fond, 1936; Opere, 1944; Stanțe burgheze,  1946; Poezii, 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957).

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.