George Eliot

George Eliot, pseudonimul literar al lui Mary Ann (sau Mary Anne) Evans, 22 nov.  1819 – 22 dec. 1880, născută în parohia civilă Chilvers Coton de lângă Nuneaton, din comitatul Warwickshire, romancieră britanică, scriitoare de nuvele, poetă, jurnalistă, scriitor de epistole, redactor, critic literar, filozof și traducător. A trăit 61 de ani.

George Eliot este o figură importantă în literatura victoriană fiind considerată unul dintre cei mai mari scriitori victorieni. Romanele sale, precum cele ale lui Charles Dickens și Thomas Hardy, sunt plasate în Anglia provincială și se încadrează în genurile literare ale realismului și romanului psihologic.

Lumea în care trăia George Eliot era una în care „doamnele” purtau crinoline și jupon, iar părul era coafat în cocuri și bucle elegante. Domnii se distingeau prin purtarea așa-numitelor mustăți „Dundreary”. Viața politică era dominată de William Ewart Gladstone și Benjamin Disraeli și de problema irlandeză. Societatea bună era scandalizată de romanele lui Algernon Swinburne și manifesta puțin interes pentru literatura lui Oscar Wilde sau pictura lui James Abbott McNeill Whistler. A început să apară mișcarea sufragetelor, susținută de filozoful John Stuart Mill.

Romanele și nuvelele lui George Eliot au apărut într-o viață literară blocată după moartea lui Charles Dickens și William Makepeace Thackeray. Ea a devenit o figură proeminentă a epocii victoriane alături de Florence Nightingale, generalul Charles Gordon, Alfred Tennyson și, desigur, regina Victoria însăși.

Odată cu publicarea romanului său Adam Bede, a fost publicată și lucrarea Originea speciilor a lui Charles Darwin. Tineretul contemporan lui George Eliot era marcat de o ideologie morbidă a păcatului originar, romanele lui George Eliot, precum și Aventurile Alisei în Țara Minunilor de Lewis Carroll, venind la momentul potrivit pentru a ironiza această credință  care era  impusă copiilor.

Era, de asemenea, epoca apariției unei noi arhitecturi precum cea a Palatului de Cristal, din fontă și sticlă, construcția unei noi săli de concerte, Exeter Hall, care putea găzdui 1.000 de ascultători, o sală adaptată cerințelor mărimii orchestrelor simfonice și repertoriului romantic precum operele lui Beethoven și Franz Schubert, unde George Eliot asculta o interpretare a lui Iuda Maccabæus de Georg Friedrich Handel și probabil, Mesia. De asemenea, era o admiratoare a lui Franz Liszt pe care l-a cunoscut la Weimar în 1854. Referințe muzicale sunt prezente în multe dintre romanele sale. În epoca victoriană, industria editurii muzicale a cunoscut o expansiune odată cu vânzarea de partituri pentru pian din repertoriul romantic și, mai ales, a partiturilor lui Frédéric Chopin.

Criticul Matthew Arnold descrie această perioadă ca fiind profund îndepărtată de spiritul poetic, preocupată de ascensiunea industriei și de problemele sociale corelative.

William Powell Frith era cel mai popular pictor pentru pânzele sale panoramice, reflectări ale extravaganței acestei perioade, reprezentare a Angliei victoriene și a industriei sale înfloritoare precum pictura sa The Railway Station. O pictură foarte îndepărtată de impresionismul francez inaugurat de Édouard Manet.

Cu șase luni înainte de nașterea lui Mary Anne Evans, pe 24 mai 1819, Alexandrina Victoria, viitoarea Regina Victoria, s-a născut la Palatul Kensington. La prima vedere, viitorul acestor două fete nu părea promițător. Lumea afacerilor le era străină și ambele aveau dificultăți în a vorbi în public. Și totuși ambele au devenit modele pentru femeile britanice în anii 1860. Nu s-au întâlnit niciodată, dar regina Victoria aprecia foarte mult romanele femeii care a devenit George Eliot, în special pentru Adam Bede.

Mary Anne Evans era al treilea copil al lui Robert Evans și al Christianei Pearson. Tatăl său, Robert Evans, de origine scoțiană, era administratorul unei proprietăți de 7.000 de acri pe care se afla casa părintească a familiei Newdigate, Arbury Hall, și unde locuia cu familia  într-o fermă de la marginea proprietății.

Având un tată calvinist, Mary Ann Evans – cunoscută sub numele de George Eliot – a respins rapid educația strictă primită, precum și normele rigide ale societății victoriane, și a plecat să locuiască cu jurnalistul George Lewes, fără să se căsătorească cu el.

Tânăra Evans, ale cărei aspirații nu se potriveau cu rolul atribuit în mod tradițional femeilor, nu-și ascundea admirația pentru Auguste Comte și pentru Spencer.

A început să scrie – povestiri simple publicate la început în reviste – apoi a publicat câteva romane. În stil realist, acestea descriu deziluziile și compromisurile care punctează viața și iau ca decor lumea rurală britanică.

În 1855, George Eliot era aproape necunoscută, apoi după publicarea a două romane Adam Bede și Moara de pe Floss, a urcat în prim-planul romanului din epoca victoriană, alături de Charlotte Brontë, Margaret Oliphant, William Makepeace Thackeray, Anthony Trollope, Charles Dickens și alții.

Romanul era una dintre caracteristicile epocii victoriane după o perioadă în care poezia a dominat ca gen major, în afară de Jane Austen ale cărei romane sunt precursoarele apariției romanului. Distribuția acestor romane a fost favorizată de directorul și editorul Charles Edward Mudie, cu excepția operelor lui George Eliot, pe care le considera imorale, contrare bunelor moravuri și viața sa maritală cu George Henry Lewes provoca indignare.

Și-a ales un pseudonim literar masculin pentru ca opera să-i fie luată în serios. Chiar dacă scriitorii de sex feminin din acea perioadă au publicat în mod liber sub numele lor reale, utilizarea unui nume masculin i-ar fi permis să se asigure că lucrările sale nu vor fi percepute ca simple romane de dragoste. Un alt factor decisiv ar putea fi dorinta de a fi judecată separat activitatea sa de editor și cea de critic deja recunoscut, precum și dorinta de a-si proteja viața privata de curiozitatea publicului, inclusiv relația sa cu filozoful si criticul George Henry Lewes, un suflet pereche, viața și scrierile sale fiind îmbogățite prin prietenia lor.

Romanul său, scris în 1872, Middlemarch, a fost descris de către scriitorii britanici Martin Amis și Julian Barnes drept cel mai mare roman din literatura engleză.

Opere principale:

– Romane: Adam Bede, 1859 (remarcabile tablouri din viața satului englez de la sfârșitul secolului al XVIII-lea);

Moara de pe Floss, 1860 (operă cu rezonanțe tragice, în care se descrie conflictul unei tinere fete, îndepartată pe nedrept din societate);

Silas Marner, 1861 (personajul suferă nedreptatea societății, fiind acuzat de un furt pe care nu îl comisese);

Romola, 1862-1863 (reproduce tablouri din viața societății italiene din secolul al XV-lea, și anume evenimentele istorice legate de activitatea predicatorului Savonarola la Florența);

Felix Holt, radicalul, 1866 (roman industrial, primul dintr-o serie de romane sociale, prezentând transformarile produse în societate prin Revoluția Industrială);

Middlemarch, 1871-72 (cel mai realist dintre romanele sociale ale lui George Eliot, tratand in mod curajos problema familiei si a casatoriei in societatea victoriana);

Daniel Deronda, 1876 (abordează problema conflictelor într-o societate în care domnesc prejudecățile rasiale și naționale).

– Poezie: Țiganca spaniolă (poem dramatic), 1868; Agatha, 1869; Frate și sora, 1869; Armgart, 1871; Stradivarius, 1873; Legenda lui Jubal, 1874; Arion, 1874; Un profet minor, 1874; Un Breakfast Party la colegiu, 1879; Moartea lui Moise, 1879; Dintr-un salon din Londra; Consideră pierdută această zi.

Mai mult…