George Meredith

George Meredith, 12 febr. 1828 – 18 mai 1909, născut în Portsmouth, Hampshire, Anglia, poet și romancier britanic. A trăit 81 de ani.

Singurul fiu al unui croitor angajat în marina britanică, și-a pierdut mama la vârsta de 5 ani. Și-a continuat studiile secundare (1842-1844) în Germania, la Neuwied, lângă Köln.

Deși la vârsta de 18 ani, de ochii lumii, s-a lansat într-o carieră de drept, și-a concentrat eforturile asupra scrierii de versuri și articole și a realizării de traduceri, dar cum acestea nu-i erau bine plătite, a început să scrie proză.

A început să scrie de îndată ce a fost angajat de un avocat londonez și, în 1849, s-a căsătorit cu fiica scriitorului satiric Thomas Love Peacock, Mary Ellen Nicholls, văduvă și cu șapte ani mai mare decât el.

În anii 1850, a publicat versuri care l-au făcut celebru, apoi două lucrări de divertisment semiparodice, Bărbierirea lui Shagpat (The Shaving of Shagpat), 1855, un roman fantastic oriental, plin de umor și o alegorie scrisă în stilul Arabian Nights, care la fel ca modelul său, include o serie de povești în cadrul poveștii, împreună cu părți poetice, și Farina, 1857.

Infidelitatea soției sale cu pictorul Henry Wallis în 1857 este la originea primului său mare roman, Suferințele lui Richard Feverel (The Ordeal of Richard Feverel), 1859. Romanul Suferințele lui Richard Feverel (The Ordeal of Richard Feverel), 1859, este reprezentativ pentru operele sale, fiind bogat în aluzii, metafore, proză lirică, dialoguri spirituale și studiu psihologic. Romanul nu i-a adus bani, așa că a fost nevoit să se angajeze ca lector pentru un editor.

În timpul său liber a scris comedia Evan Harrington, 1860, în care își evocă adolescența. În același an, a devenit corector pentru editura Chapman and Hall, în timp ce scria o rubrică politică în Ipswich Journal.

Un an mai târziu, în 1861, soția sa a murit, ceea ce i-a oferit ocazia să se întoarcă la iubirile sale trădate, într-o colecție de poezii intitulată Dragoste modernă (Modern Love), 1862.

S-a recăsătorit în 1864 cu Marie Vulliamy, căsnicie fericită de data aceasta. În același an a publicat Sandra Belloni (înițial intitulată Emilia în Anglia) și, în 1865, Rhoda Fleming.

În 1866, a plecat în Italia în calitate de corespondent de război, trimis de The Morning Post.

La întoarcerea sa în 1868, s-a stabilit definitiv în Surrey, în Box Hill, unde a scris multe poezii și cele mai importante lucrări ale sale:

Romanele Egoistul (The Egoist), 1879, și Diana din Crossways, 1885, i-au adus însă renumele și averea mult așteptate.

Operele sale sunt remarcabile prin folosirea monologului interior și pentru situarea femeilor pe un plan egal cu bărbații.

Opere principale:

Romane despre educația tinerilor aristocrați:

Bărbierirea lui Shagpat (The Shaving of Shagpat), 1856; Farina, 1857; Calvarul lui Richard Feverel sau Suferințele lui Richard Feverel sau Iubirea lui Richard Feverel (The Ordeal of Richard Feveral), 1859; Evan Harrington, 1861; Emilia în Anglia (Emilia in England), 1864, titlul schimbat în 1886,  în Sandra Belloni; Rhoda Fleming, 1865; Vittoria, 1867; Aventurile lui Harry Richmond (The Adventures of Harry Richmond), 1871; Cariera lui Beauchamp (Beauchamp’s Career), 1876; Casa de pe plajă (The House on the Beach), 1877; Cazul generalului Ople și al Lady Camper (The Case of General Ople and Lady Camper), 1877); Povestea lui Chloe (The Tale of Chloe), 1879; Egoistul (The Egoist), 1879, capodopera sa; Comedianții tragici (The Tragic Comedians), 1880; Diana din Crossways (Diana of the Crossways), 1885; Unul dintre cuceritorii noștri (One Of Our Conquerors), 1891; Lordul Ormont și iubita lui Aminta (Lord Ormont and His Aminta), 1894; Căsătoria uimitoare (The Amazing Marriage), 1895; Celt și saxon (Celt and saxon), 1910;

Poezie:

Lirica sa, influențată de școala metafizică, prezintă un stil manierat, cu mari acorduri panteiste, cu inflexiuni baroce, uneori de surprinzătoare modernitate:

Dragoste modernă (Modern Love), 1862; Poezii și cântece despre bucuria pământului (Poems and Lyrics of the Joy of Earth), 1883; Credința în judecată (A Faith on Trial), 1885; Interpretarea vieții (: A Reading of Live), 1888; Interpretarea vieții și alte poeme (A Reading of Life, with Other Poems), 1901; Ultimele poeme (Last Poems), 1909.