Georges Courteline

Georges Courteline, pseudonimul lui Georges Victor Marcel Moinaux sau Moineau, 25 iun. 1858 – 25 iun. 1929, romancier și dramaturg francez, satiric remarcabil prin umorul sau cinic. A trait 71 de ani.

Educatia severa, pe care a primit-o la Colegiul din Meaux, i-a insuflat un sentiment de revolta impotriva disciplinei si a institutiilor, iar experienta dura din regimentul al 13-lea de cavalerie din Bar-le-Duc, unde si-a satisfacut serviciul militar, nu l-a reconciliat cu reglementarile. Aceasta perioada va fi o sursa de inspiratie pentru celebrele satire “Veseliile escadronului” (1886),  “Trenul de 8 si 47” si “Lidoire”.

După un debut dificil, cand a scris pentru mai multe ziare, a fost remarcat de catre Flammarion, care a recunoscut in el calitatile tatalui sau, scriitorul si dramaturgul Joseph Moineaux, cunoscut sub pseudonimul Jules Moinaux (1815-1896).

Astfel, a putut sa dea frau liber vervei sale satirice și se distra vanand si ilustrand prostia umana. Functia publica, pe care a detinut-o ca functionar al administrației cultelor, timp de patruzeci de ani, a fost, de asemenea, una dintre tintele satirelor sale.

Scriitor incisiv, a scris, de asemenea, romane și piese de teatru. Pentru creatiile sale impresionante, a primit Legiunea de Onoare in 1899 si a fost admis la Academia Goncourt in 1926.

Geniul lui Courteline consta in a face publicul sa rada, atragand in acelasi timp simpatia si ingaduinta  pentru personajele sale atat de reale si atat de umane, stilul sau atingand simplitatea si puritatea marilor clasici.

In piesele sale de debut, Veseliile escadronului si Lidoire si biscuitul, ridiculizeaza armata; in Domnii conțopiști, abordeaza functionarii si birocratii; Boubouroche, vizeaza mica burghezie.

Următoarele lucrări, povestiri sau piese de teatru, sunt schite relevante din medii diferite, surprinse pe viu, dar fara rautate reala. Un client serios si Cantarele vizeaza mediul justitiei si al instanțelor de judecata;  Comisarul este baiat bun si Jandarmul nu are mila denunta prostia si rautatea forțelor de ordine; Frica de barfe, Domnul Badin si Pacea de acasa, nu au alta pretenție decat aceea de a amuza prezentand cupluri ridicole.

Reprezentanți ai unei anumite clase sociale – magistratul, plutonierul – sau tipurile de individ – burghezul, avarul – personajele sale sunt toate de o mediocritate rara si remarcabila. Ele apar in intrigile inspirate din viata de zi cu zi, frizand absurdul.

Lucrările lui Courteline prezintă o imagine colorată și atent observată a vremii sale. El a descris viața din cazarmă, birou și clasa de mijloc cu perspicacitate și acuratețe, deși puternicul său simț al umorului ascundea adesea o amărăciune fundamentală. Avea un talent pentru a crea personaje umane reale, precum credulul Boubouroche, iar darul său pentru comedie cu tentă tragică a dus la comparații cu Molière, dar manierele și problemele tipurilor sociale care populează piesele sale – funcționari publici, ofițeri, magistrați și portari – acum par oarecum învechite.

Pentru creația sa impresionantă, a primit Legiunea de Onoare în 1899 și a fost admis în Academia Goncourt cu un an înainte de a muri.

Opere principale:

Veseliile escadronului, 1886; Trenul de 8 si 47, 1888; Dovleac, 1890; Lidoire si biscuitul, 1891; Domnii conțopiști, 1893; Boubouroche, 1893; Frica de barfe, 1894; Hortense, culca-te!, 1897; Domnul Badin, 1897; O scrisoare recomandata, 1897; Theodore cauta chibrituri, 1897; Masina rasturnata, 1897; Mari necazuri, 1897; Familia Boulingrin, 1898; Un client serios, 1898; Jandarmul nu are mila, 1899; Comisarul e băiat bun, 1900; Articolul 330, 1900; Micul bolnav, 1900, Sigismund, 1901; Cantarele, 1901; Pacea de acasa, 1903; Convertirea lui Alceste, 1905.