Giacomo Casanova

Giacomo Casanova, pe nume Jacques, Cavaler de Seingalt, 2 apr. 1725 – 4 iun. 1798, ecleziast, scriitor, soldat, spion și diplomat, amintit mai ales ca prințul aventurierilor italieni și ca omul care a făcut numele Casanova sinonim cu termenul „libertin”. A trăit 77 de ani.

Autobiografia sa, care poate exagerează unele dintre escapadele sale, este o descriere splendidă a societății din secolul al XVIII-lea din capitalele Europei.

Dacă profesia sa oficială era aceea de scriitor, Giacomo Girolamo Casanova nu a marcat istoria prin scrierile sale, ci mai degrabă prin talentele sale de don Juan. Pentru posteritate, a fi un Casanova înseamnă a fi un seducător inveterat.

Născut din părinți care erau actori, Casanova a început o carieră ecleziastică, apoi a petrecut o viață plină de aventuri, exercitând numeroase activități – jucător profesionist, finanțator, spion, bibliotecar… – și străbătând Europa de la închisori la curți de suverani.

Acest perpetuu decalaj social i-a permis să ilustreze portretul unei întregi societăți pre-revoluționare și să ofere astfel o mărturie proeminentă asupra unei perioade esențiale în care i-a întâlnit, printre alții, pe Voltaire și Jean-Jacques Rousseau.

Libertin în sufletul său, Casanova a refuzat, de mai multe ori, să se căsătorească și căuta, mai presus de toate, să-și satisfacă dorințele, indiferent de cost. Escapadele sale, atât romantice, cât și financiare, precum și opiniile sale puternice au determinat trimiterea lui la închisoare timp de doi ani. Dar Casanova, datorită curajului, a reușit să evadeze și să ajungă la Paris.

Într-o veșnică nemulțumire, a continuă să călătorească înainte de a-și încheia viața ca bibliotecar la Castelul Dux.

Opere principale:

Povestea vieții mele, scrisă între 1791-1798 și publicată pentru prima dată după moartea sa ca Memoriile lui J. Casanova de Seingalt, 12 vol. (1826–1838).

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.