Giovanni Verga

Giovanni Verga, 2 sept. 1840 – 27 ian. 1922, născut în Catania, Sicilia, romancier, scriitor de nuvele și dramaturg, cel mai important reprezentant al școlii de romancieri ai verismului (realismului) italian. A trăit 82 de ani.

Născut într-o familie de moșieri sicilieni, Verga a devenit cel mai important reprezentant al școlii literare realiste din Italia, fiind inițiatorul verismului (realismul italian).

Provenind dintr-o familie înstărită și cultivată, de origine aristocratică, a fost educat într-o atmosferă deschisă ideilor noi. A început să studieze dreptul fără prea multă convingere, apoi a fost înrolat în Garda Națională pentru a domoli tulburările agrare provocate de mișcarea garibaldiană. A început să scrie romane istorice și patriotice, Carbonarii muntelui (I Carbonari della montagna) și Pe lagune (Sulle lagune).

Reputația lui a crescut mai târziu, dar criticii moderni l-au apreciat drept unul dintre cei mai mari romancieri italieni. Influența sa a fost deosebit de marcantă asupra generației de autori italieni de după cel de-al Doilea Război Mondial. Un film de referință al mișcării cinematografice neorealiste, Terra trema (Pământul se cutremură, 1948), de Luchino Visconti, s-a bazat pe romanul lui Verga, Familia Malavoglia (I Malavoglia).

Născut într-o familie de proprietari de pământ sicilieni, Verga a mers la Florența în 1869 și mai târziu a trăit la Milano, unde ideile altor scriitori i-au influențat mult opera. În 1893 s-a întors în Catania.

Începând cu romane istorice și patriotice, Verga a continuat să scrie romane în care observația psihologică a fost combinată cu elemente romantice, ca în Eva (1873), Tigre reale (Tigresa regală, 1873) și Eros (1875). Aceste lucrări sentimentale au fost menționate mai târziu de către Verga drept romane „ale eleganței și adulterului”.

În cele din urmă, și-a dezvoltat abilitățile de scriitor care l-au făcut proeminent printre romancierii europeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și, în câțiva ani, și-a produs capodoperele: nuvelele Vita dei campi (Viața câmpiilor, 1880) și Novelle rusticane (Romane rustice sau Romane siciliene, 1883), marile romane Familia Malavoglia ( I Malavoglia, 1881) și Meșterul don Gesualdo (Mastro-don Gesualdo,1889) și Cavaleria rusticană (Cavalleria rusticana, 1884, o piesă rescrisă dintr-o nuvelă, care a devenit extrem de populară ca operă (1890) a compozitorului Pietro Mascagni.

Mastro-don Gesualdo, roman realist al vieții siciliene de Giovanni Verga, a fost publicat în italiană în 1889. Mastro-don poate fi tradus ca „domnul-muncitor”, un titlu care întruchipează dilema centrală a poveștii. Protagonistul, Gesualdo Motta, este un țăran care devine un proprietar bogat prin muncă asiduă și practici de afaceri chibzuite, dar nu se poate ridica social în ciuda căsătoriei cu nobila Bianca Trao. Și, deși familia Trao este ea însăși sărăcită, membrii săi nu-l pot considera pe Gesualdo decât ca pe un țăran. Decadența intransigentei familii Trao este pusă, în mod repetat, în contrast cu onestitatea, forța, vitalitatea, ingeniozitatea și ambiția lui Gesualdo. Lipsa lui de înțelegere cu privire la poziția sa socială izolată este sursa tragediei sale.

Verga a scris cu acuratețe concisă și o intensitate a simțirii umane ce constituie un realism liric distinct. Reprezentările sale realiste ale vieții țăranilor săraci și a pescarilor din Sicilia sunt remarcabile și, într-adevăr, sentimentul său puternic pentru spațiul local a ajutat la demararea unei mișcări de scriere regionalistă în Italia.

Poveștile sale au tratat cel mai frecvent lupta omului pentru îmbunătățirea situației materiale, pe care Verga o vedea ca fiind condamnată. D.H. Lawrence a tradus câteva dintre lucrările sale în engleză, inclusiv Cavalleria rusticana și Mastro-don Gesualdo. O altă traducere în engleză notabilă este The House by the Medlar Tree (Casa de lângă moșmon, 1953), versiunea lui Eric Mosbacher a lui I Malavoglia.

Opere principale:

Nedda, 1874; Viața câmpiilor, 1880; Nuvele sătești, 1883; Familia Malavoglia, 1881; Meșterul don Gesualdo (Mastro-don Gesualdo), 1889.