Godfrey Harold Hardy, matematician britanic, 7 febr. 1877 – 1 dec. 1947, laureat al Medaliei Sylvester în 1940 și al Medaliei Copley în 1947. Este cunoscut pentru lucrările sale în teoria numerelor și în analiză matematică. A trăit 70 de ani.

Non-matematicienii îl cunosc mai ales pentru două lucruri:

– Apologia unui matematician, eseul său din 1940, despre estetica matematicii cu un anumit conținut personal – poate cea mai bună mărturie a gândirii unui matematician aflat în activitate;

– relația sa specială ca mentor / îndrumător, începând din 1914, cu matematicianul indian Srinivasa Ramanujan; Hardy a recunoscut imediat geniul excepțional al lui Ramanujan; cu toate acestea, totul îi separa pe acești doi matematicieni: Hardy era un ateu britanic, riguros și precis, iar Ramanujan un indian mistic și intuitiv, dar au devenit prieteni și colegi; într-un interviu luat de Paul Erdős, când a fost întrebat care a fost cea mai mare contribuție a sa în matematică, Hardy a răspuns, fără ezitare, că a fost descoperirea lui Ramanujan.