H.G. Wells

Herbert George Wells, 21 sept. 1866 – 13 aug. 1946, scriitor, jurnalist, sociolog și istoric englez. Unul dintre cei mai iconoclaști și progresiști vizionari ai tuturor timpurilor, este considerat unul dintre fondatorii science-fiction-ului modern. Wells a fost nominalizat de patru ori la Premiul Nobel pentru Literatură. A trăit 80 de ani.

Prolific în multe genuri, a scris peste cincizeci de romane și zeci de nuvele. Producția sa de non-ficțiune a inclus lucrări de comentarii sociale, politică, istorie, popularizarea științei, satiră, biografie și autobiografie. Romanele științifico-fantastice ale lui Wells sunt atât de bine privite încât a fost numit „părintele science-fiction-ului”.

Pe lângă faima sa de scriitor, a fost în timpul vieții un proeminent critic social anticipativ, chiar profetic, care și-a dedicat talentul literar dezvoltării unei viziuni progresive la scară globală. Ca futurist, a scris o serie de lucrări utopice și a prevăzut apariția avioanelor, tancurilor, călătoriilor în spațiu, armelor nucleare, televiziunii prin satelit și ceva asemănător sistemului de informații World Wide Web. Ficțiunea sa științifico-fantastică a imaginat călătoriile în timp, invazia extraterestră, invizibilitatea și ingineria biologică înainte ca aceste subiecte să devină cunoscute. Autorul de proză suprarealistă Brian Aldiss s-a referit la Wells drept „Shakespeare al science fiction-ului”, în timp ce Charles Fort, scriitor și cercetător al fenomenelor neobișnuite, l-a numit „un talent nativ”.

Romanele de realism social, care descriu viața clasei de mijloc britanice, au condus la sugestia că ar fi fost un succesor demn al lui Charles Dickens, dar Wells a descris o serie de pături sociale și chiar a încercat, în Tono-Bungay (1909), un diagnostic al societății britanice în ansamblu.

Înainte de a deveni unul dintre părinții literaturii de anticipație, a fost un foarte serios biolog, având pregătire specializată în domeniu, iar gândirea sa asupra problemelor etice a avut loc într-un context darwinian.

Wells a fost, de asemenea, un socialist deschis de la o vârstă fragedă, adesea (dar nu întotdeauna, ca la începutul Primului Război Mondial) simpatizând cu opiniile pacifiste.

În ultimii săi ani, a scris mai puțină ficțiune și mai multe lucrări în care își expună opiniile politice și sociale, uneori recomandându-se ca jurnalist.

De origini modeste, forțat să lucreze de la vârsta de paisprezece ani ca ucenic postăvar (postav, stofă groasă de lână, folosită pentru uniforme militare, pături etc.), a obținut o bursă pentru a urma studii în biologie sub tutela unui prieten al lui Darwin.

În timp ce studia știința cu T. H. Huxeley, în Londra, Wells a creat o concepție romantică a subiectului care avea să inspire o serie de povestiri științifico-fantastice inventive și influente pentru care a devenit celebru, printre care epocala Mașina timpului, 1895, Omul invizibil, 1897 și Războiul lumilor, 1898.

Această pregătire științifică a influențat considerabil romanele sale, începând cu „Mașina timpului”, pe care l-a publicat în 1895 și care a avut un succes imediat.

Cele mai cunoscute romane ale sale au apărut în următorii ani: „Insula doctorului Moreau” în 1895, „Omul invizibil” în 1897 și foarte faimosul „Războiul lumilor” în 1898.

De-a lungul timpului, reflecțiile sale asupra legăturii dintre progresul științific și viitorul omului l-au îndreptat către critica socială și l-au angajat în discuții polemice cu George Bernard Shaw și Hilaire Belloc.

Romanul ‘Kipps’, aparut in 1905, i-a conferit titlul de scriitor “serios”. Entuziasmul trezit de romanele sale științifico-fantastice a atenuat, totuși, sfera ultimelor sale lucrări politice, iar Wells s-a plâns de acest lucru.

Mai târziu a renunțat la literatura științifico-fantastică și s-a orientat spre amintirile din timpul copilăriei, scriind nuvela Tono-Bungay, 1908 și comedia Povestea domnlui Polly, 1910.

În 1917, a devenit membru al comitetului de cercetare al Ligii Națiunilor. Și-a asumat rolul de susținător public al cauzelor progresiste, inclusiv al Ligii Națiunilor. După Marele Război a publicat o serie de eseuri în care se declara în favoarea înființării unui stat mondial.

Primul Război Mondial i-a zdruncinat credința în progresul umanității, determinându-l să promoveze educația populară prin povestiri non-științifice, precum Compendiu de istorie, 1920.

Volumul Forma lucrurilor ce vor veni, 1933, a reprezentat un semnal antifascist. Întâlnirea sa cu Stalin din 1934 i-a năruit speranțele socialiste.

Deși urme de umor reapar odată cu Experiment autobiografic, 1934, majoritatea lucrărilor sale ulterioare denotă un punct de vedere pesimist, chiar amar, opera lui Herbert George Wells fiind impregnată de pesimismul său cu privire la știință și civilizația umană.

A mai publicat nuvele contemporane, istorie și comentarii sociale. A fost un socialist declarat și un pacifist, operele sale mai târzii devenind tot mai politice și didactice.

Wells a îndrăznit să viseze o lume în care toate ființele umane se bucură de garantarea drepturilor și libertăților fundamentale, dar și una în care oamenii au îmblânzit puterea atomului, au creat o enciclopedie universală care poate fi consultată de oricine, oriunde și oricând, beneficiază de televiziune și se confruntă cu problemele create de arme de neimaginat până la el (tancuri, bombardiere sau tunuri cu raze laser).

Atât Wells cât și Jules Verne sunt recunoscuți ca „părinții genului științifico-fantastic”.

Opere principale:

Romane de ficțiune: Mașina timpului, 1895; Insula Doctorului Moreau, 1896; Omul invizibil, 1897; Războiul lumilor, 1898; Primii oameni pe Lună, 1901; Hrana zeilor și cum a ajuns pe Pământ, 1904; În zilele cometei, 1906; Oameni asemenea zeilor, 1923;

Romane sociale: Dragostea și domnul Lewisham, 1900; Noul Machiavelli, 1911; Kipps, 1905; Tono-Bungay, 1908; Ann Veronica, 1909; comedia Povestea domnlui Polly, 1910; Forma lucrurilor ce vor veni, 1933; Experiment autobiografic, 1934;

Non-ficțiune: Anticipări ale efectelor progresului științific si mecanic asupra vieții si gândirii umane,  1901; Lumea eliberată, 1914; Calea către o Ligă a Națiunilor, 1919; Compendiu de istorie, 1920;, Creierul mondial, 1938; Drepturile omului, 1940; Perspectivele lui Homo Sapiens, 1942; Little Wars; O utopie modernă; Noua ordine a lumii; Conspirația deschisă; Rusia în umbră; Știința vieții; Călătoriile republicanului radical în căutarea apei fierbinți;

Povestiri: Cronica Argonauților, Oul de cristal, Imperiul furnicilor, Omul care a făcut miracole, Vacanța domnului Ledbetter, Camera Roșie, O poveste a zilelor ce vor urma.