Henri Cartier-Bresson

Henri Cartier-Bresson, 22 aug. 1908 – 3 aug. 2004, născut în Chanteloup, Franța, fotograf francez ale cărui fotografii umane și spontane au contribuit la stabilirea fotojurnalismului ca formă de artă. A trăit 96 de ani.

Henri Cartier-Bresson este unul dintre cei mai renumiți fotografi la nivel internațional. Pe lângă portretele sale de artiști și scriitori, a călătorit prin lume în spiritul mărturiei.

Teoria sa conform căreia fotografia poate surprinde semnificația sub aspectul exterior în momente de o claritate extraordinară este poate cel mai bine exprimată în cartea sa Images à la sauvette, Imagini pe furiș (1952; Momentul decisiv).

Cartier-Bresson s-a născut și a urmat școala într-un sat nu departe de Paris. În 1927–1928 a studiat la Paris cu André Lhote, un artist și critic asociat cu mișcarea cubistă. Lhote i-a insuflat  un interes care s-a manifestat de-a lungul vieții pentru pictură, un factor crucial în educarea viziunii sale. În 1929, Cartier-Bresson a mers la Universitatea din Cambridge, unde a studiat literatura și pictura.

În 1937, Cartier-Bresson a produs primul său film documentar, despre asistența medicală în timpul Războiului Civil Spaniol. Data a marcat și primele sale fotografii de reportaj făcute pentru ziare și reviste.

Entuziasmul său pentru realizarea de filme a crescut și mai mult atunci când, între 1936 și 1939, a lucrat ca asistent al regizorului Jean Renoir, învățând să utilizeze mijloacele audiovizuale.

În 1940, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Cartier-Bresson a fost luat prizonier de către germani. A reușit să evadeze în 1943, după două încercări eșuate. Această experiență l-a marcat profund; în anul următor s-a alăturat unei mișcări clandestine de ajutorare a prizonierilor, participând la o unitate fotografică franceză desemnată să înregistreze ocupația și retragerea germană.

A multiplicat fotografiile în timpul Eliberării și în 1945 a realizat un film pentru Oficiul SUA pentru Informații de Război, Le Retour, care se ocupa de întoarcerea în Franța a prizonierilor de război eliberați și a deportaților, un documentar despre reintegrarea în viața civilă a prizonierilor de război.

Deși fotografiile lui Cartier-Bresson au fost expuse în 1933 la prestigioasa galerie Julien Levy din New York, un omagiu mai important i-a fost adus în 1947, când a avut loc o expoziție individuală în Muzeul de Artă Modernă din acel oraș.

În același an, Cartier-Bresson, în parteneriat cu fotograful american Robert Capa, David Seymour și alții, a fondat agenția foto cunoscută sub numele de Magnum Photos. Organizația a oferit periodic acoperire globală unora dintre cei mai talentați fotojurnalişti ai vremii. Sub egida lui Magnum, Cartier-Bresson s-a concentrat mai mult ca niciodată pe fotografia de reportaj. Următorii trei ani l-au găsit în India, China, Indonezia și Egipt.

În mai bine de 40 de ani ca fotograf, Cartier-Bresson a rătăcit continuu în jurul lumii. Dar nu era nimic compulsiv în călătoriile sale și și-a exprimat în mod explicit dorința de a se mișca încet, de a „trăi în condiții adecvate” în fiecare țară, să nu se grăbească, încât s-a cufundat total în mediul înconjurător.

Este considerat un „fotograf umanist”, refuzând orice punere în scenă pentru realizarea fotografiilor sale, pledând pentru reproducerea simplă a realității luate la fața locului și utilizarea alb-negru-ului.

În 1986, a primit premiul Novecento, la Palermo, din mâinile lui Jorge Luis Borges.