Henri Michaux

Henri Michaux, 24 mai 1899 – 19 oct. 1984, scriitor, poet și pictor de origine belgiană de expresie franceză, naturalizat francez în 1955. A trait 85 de ani.

Michaux este cel mai bine cunoscut pentru cărțile sale esoterice scrise într-un stil foarte accesibil. Opera sa include poezii, călătorii și critici de artă. Ca adolescent nelinistit, primele sale experiente literare au fost marcate de lecturile scrierilor lui Tolstoi și Dostoievski.

Michaux a citit si a călătorit mult de-a lungul intregii vieti, mai ales in America de Sud. Prima calatorie a facut-o ca marinar, in 1916, dar dupa un an s-a intors in Belgia. A incercat diverse meserii marunte, dar din 1920-1921 a inceput sa se intereseze de literatura si s-a stabilit la Paris. Intalnirea cu Isidore Lucien Ducasse, supranumit contele de Lautréamont, l-a determinat sa inceapa sa scrie. Astfel, in 1922, a publicat Cazul de nebunie circulară, un fel de raccourci al spiritului enciclopedic al lui Michaux. Acest prim text oferea deja indicii asupra imaginatiei sale amuzante si a stilului sau percutant. Cu toate acestea, textul a trecut complet neobservat in acea epoca.

A experimentat scrierea sub influenta substantelor psihotrope, sub control medical, ca pe o modalitate de explorare a subconstientului, notandu-si impresiile si desenand deoarece foarte curand va combina scrierea poetica si expresia picturala. Inspiratia provenita in acest mod a condus la aparitia a doua dintre cele mai interesante opere ale sale, Miracolul mizerabil si Marile incercari ale spiritului si nenumaratele sale mici incercari.

Personalitate artistica contradictorie, cosmopolita, a exprimat in versurile sale adversitatea omului de cultura fata de marginirea lumii capitaliste, preconizand refugiul in fantezie. Viziunea sa filozofica este apropiata de aceea a existentialistilor, iar modalitatea sa artistica de aceea a lui Rimbaud si a suprarealistilor.

Lirica sa uneste luciditatea cu vizionarismul, intr-un limbaj liric de mare fantezie verbala (Proprietățile mele, Un oarecare domn Plume, In tara magiei). Unul dintre primele volume de poezii, Proprietățile mele, este marcat de suprarealism, ilustrand temele principale ale operei sale, refuzul realitatii cotidiene si cautarea unui “altundeva” prin intermediul călătoriei.

A scris o poezie înrudită cu suprarealismul, de care o separă efortul de elevație morală controlată cu luciditate, explorând cu umor negru și ironie distanțată zonele obscure ale spiritului uman, transpunere a experiențelor disparate și halucinante, a miturilor vechi și noi, în viziuni cosmice ale spaimei, singurătății, vidului interior al existenței, în imagini de o concretețe realistă.

Opere principale:

– poezie: Cel care am fost, 1927; Proprietățile mele, 1929; Intre centru si absenta, 1936; În țara magiei, 1941; Exorcisme, 1943; Spațiul dinlăuntru, 1944; Libertate de acțiune, 1945; Poezie pentru putere, 1949; Infinitul turbulent, 1957; Cunoaștere prin abisuri, 1961; Marile încercări ale spiritului, 1966;

– memorii de călătorie: Ecuador, jurnal de călătorie, 1929, Un barbar în Asia, 1933;

– proză fantastică: Călătorie în Grande Garabagne, 1936.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.