Henry Miller

Henry Valentine Miller, 26 dec. 1891 – 7 iun. 1980, romancier și eseist american. A trăit 89 de ani.

Este cunoscut pentru faptul că s-a distanțat de formele literare existente, dezvoltând un nou tip de roman semi-autobiografic ce combină studiul personajelor, critica socială, reflecția filozofică, fluxul conștiinței, limbajul explicit, sexul, libera asociere suprarealistă și misticismul. Lucrările sale, caracteristice în acest sens, sunt Tropicul Cancerului, Primăvara neagră, Tropicul Capricornului și trilogia Răstignire trandafirie, care se bazează pe experiențele sale la New York și Paris (și care au fost interzise în Statele Unite până în 1961). De asemenea, a scris memorii de călătorie și critici literare și era pasionat de pictura în acuarelă.

Opera sa literară este inspirată, în mare parte, din realitățile vieții sale, începând cu copilăria petrecută la Brooklyn. A studiat la City College din New York, dar a abandonat rapid cursurile și a exercitat diverse meserii care i-au oferit posibilitatea de a întâlni cele mai variate tipuri de oameni.

S-a căsătorit pentru prima dată în 1917 și a întreprins, după separarea sa, o călătorie în Occident, timp în care a cunoscut-o pe Emma Goldman care i-a prezentat pe Nietzsche, Bakunin, Strindberg, Ibsen.

A scris prima sa carte, „Aripile tăiate” (nepublicată) în 1922, iar anul următor s-a căsătorit cu June Edith Smith: este singura femeie care a contat cu adevărat în viața sa, iar influența ei se remarcă în special în „Tropice” și „Răstignirea trandafirie”.

Începând din 1930, timp de zece ani, a locuit la Paris și a decis să se dedice exclusiv literaturii. În această perioadă, a scris trei romane autobiografice, „Tropicul cancerului” (1934), „Primăvara neagră” (1936) și „Tropicul capricornului” (1939).

Fugind de război, a plecat în Grecia, la invitația lui Lawrence Durrell, romancier, poet, eseist și dramaturg britanic. La întoarcerea în Statele Unite, Henry Miller s-a retras în California unde a devenit centrul unei colonii de admiratori și a scris trilogia Crucificare trandafirie (sau Răstignire trandafirie): Sexus, Plexus, Nexus, 1965.

Opera sa, care este în mare parte autobiografică, a fost adesea considerată indecentă, uneori anti-feministă, dar a exercitat o influență considerabilă asupra contemporanilor și scriitorilor Generației Beat.

Henry Miller a fost, în perioada tinereții sale, un mare admirator al scriitorului Knut Hamsun, precum și al lui Blaise Cendrars, care a fost și prietenul său și unul dintre primii scriitori de renume care i-a recunoscut talentul literar.

Pe patul de moarte, Henry Miller va spune că, dacă a scris atât de mult despre viața sa, a fost doar din iubirea sinceră față de oameni și nu pentru faimă, renume sau celebritate.

Romanele sale de puternică expresie autobiografică, confesivă, cu elemente șocant naturaliste, reprezintă rechizitorii incisive la adresa societății tehnocrate, care împiedică afirmarea individualității umane.

În Primăvara neagră, 1936, Miller scrie despre copilăria petrecută în Brooklyn, Tropicul Cancerului, 1934, este un monolog despre perioada petrecută la Paris, în sărăcie, ca expatriat și Tropicul Capricornului, 1939, despre tinerețea lui în New York. În Coșmarul aerului condiționat, 1945, povestește cu un aer de reproș un tur al SUA.

Opere principale:

Tropicul Cancerului, 1934; Primăvara neagră, 1936; Tropicul Capricornului, 1939; Coșmarul aerului condiționat, 1945; Blaise Cendrars, eseu; Răstignire trandafirie, 1949/1960; Rimbaud, eseu,1952; Stai nemișcat ca o pasăre-muscă, 1962; Viața și memoriile mele, memorialistică, 1971.

***

Fluxul conștiinței (stream of consciousness; courant de conscience) este o denumire dată romanului creat după Primul Război Mondial, apărând pentru prima dată sub condeiul romancierei Dorothy Richardson, primul autor care a publicat un roman în limba engleză folosind tehnica fluxului conștiinței. Romanul său fluviu, în 13 volume, Pilgrimage, este una dintre marile lucrări ale literaturii moderniste și feministe ale literaturii engleze.

Tehnica fluxului conștiinței este asociată cu literatura modernistă (Virginia Woolf, James Joyce, William Faulkner și Claude Simon). Introducerea sa într-un context literar, derivat din psihologie, este atribuită scriitoarei și criticului literar britanic May Sinclair.

Romanul fluxului conștiinței se axează în mod predilect pe stările umane de preconștiință, a zonei subliminale. Acești scriitori sunt preocupați îndeosebi de viața interioară, de reacțiile individului la stimulii din afară. Fluxul conștiinței este un tip recurent de monolog în proza subiectivă.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.