Hobby-urile unor mari scriitori
Chiar dacă scriitorii par a trăi cu capul în nori, pe un Olimp desprins din vise, înconjurați de muze și de zei, hrănindu-se cu ambrozie și sorbind din nectarul nemuririi, ei nu sunt cu nimic diferiți de oamenii de rând când vine vorba de micile plăceri ale vieții. Și mulți dintre ei au niște pasiuni pe care și le cultivă cu grijă toată viața, ca niște copii care nu renunță la jocurile lor nici măcar atunci când au crescut.
Mark Twain era așa de pasionat de știință și tehnologie încât s-a împrietenit la cataramă cu Tesla și Edison și s-a apucat să inventeze el însuși câteva lucruri: bretelele elastice cu clapete (folosite ulterior la sutiene), o agendă cu pagini autocolante și un joc educațional numit „constructor de memorie”. Agenda sa, de pildă, a avut un succes extraordinar și s-a vândut în peste 25000 de exemplare.
Emily Dickinson era pasionată de patiserie, cofetărie și brutărie. În 1856 a și câștigat locul al doilea la un concurs de specialitate, pentru pâinea sa de secară. Îi plăcea să-și răsfețe familia și prietenii cu tot felul de delicii făcute la cuptor și chiar le oferea câte un coș plin cu prăjituri de casă copiilor din vecinătate. Pe spatele rețetelor și ambalajelor obișnuia să își scrie versurile.
Agatha Christie a avut o viață nespus de aventuroasă. După ce s-a căsătorit cu Max Mallowan, l-a însoțit în expedițiile sale din Mesopotamia, a ajuns să-i împărtășească pasiunea pentru arheologie și îl ajuta la dezgroparea relicvelor, pe unele dintre ele curățându-le cu crema sa de față (ceea ce era un lucru foarte inspirat, artefactele antice din fildeș găsite de cei doi sunt printre cele mai bine conservate din lume tocmai din acest motiv).
Scriitorul francez Victor Hugo, faimos pentru Mizerabilii sau Cocoșatul de la Notre Dame, era și un talentat pictor, care a realizat mai bine de 4000 de desene și tablouri de-a lungul vieții. Deși a fost foarte apreciat de mari artiști ai vremii, nu le-a vândut niciodată, temându-se că acestea i-ar fi eclipsat reputația de scriitor, însă le dăruia prietenilor săi.
Au mai fost și alți scriitori pasionați de pictură. Poetul american E.Cummings picta în fiecare zi, ajungând să aibă circa 1600 de desene, acuarele și picturi în ulei. Scriitori precum J. R. R. Tolkien, T. S. Eliot, William Faulkner, Rudyard Kipling, Beatrix Potter sau William Makepeace Thackeray erau pasionați de grafică și și-au ilustrat propria creație literară.
Lui H.G.Wells îi plăcea să inventeze jocuri de strategie militară. A și publicat o carte intitulată „Micile războaie”, în care definea un set de reguli pentru jocurile de război. El spunea că era de ajuns să joci de vreo câteva ori micile jocuri de război inventate de el pentru a realiza ce lucru îngrozitor era Marele Război. Scriitorul Colin Middleton Murry l-a vizitat odată pe Wells acasă și a observat unul dintre aceste jocuri, după care a relatat întâmplarea cam în felul următor: „Wells se învârtea de jur împrejur nebunește, răsucind cheițele trenulețelor, construind poduri și fortificații și trăgând cu creioane dintr-un tun de jucărie. Era ceva de-a dreptul nebunesc, cel mai neobișnuit și mai imatur comportament pe care mi-a fost dat să-l văd la un om în toată firea.”
Hemingway era un vânător și un pescar împătimit, dar îi plăcea să și gătească tot felul de preparate rustice pentru prieteni și familie. A fost de mai multe ori la safari în Africa și a făcut scufundări în Caraibe. În 1935 a prins un pește uriaș, cel mai mare din specia sa care a fost prins vreodată. Aventurile lui i-au servit drept sursă de inspirație la scrierea numeroaselor sale cărți și se spune că ar fi afirmat odată în acest sens ceva emblematic pentru sine: „Pentru a scrie despre viață, trebuie mai întâi s-o trăiești.”
Vladimir Nabokov, cunoscut ca pasionat de lepidoptere, mărturisea odată: „Plăcerile și răsplățile oferite de inspirația literară nici nu se compară cu satisfacția de a descoperi un nou organ la microscop sau o specie necunoscută pe un munte din Iran ori din Peru. Nu e deloc exclus ca, dacă în Rusia nu ar fi avut loc nicio revoluție, să mă fi consacrat cu totul lepidopterologiei și să nu fi scris niciun roman.”
Flannery O’Connor era obsedată de păsări și creștea la ferma familiei sale din Georgia mai bine de 100 de păuni, pe lângă rațe, gâște, găini și alte păsări pe care le putea prinde.
Sylvia Plath și soțul său, scriitorul Ted Hughes, erau crescători de albine. Atunci când a fost întrebată într-un interviu dacă îi plăcea să socializeze, scriitoarea a răspuns: „Prefer orice în loc de scriitori, doctori, moașe, avocați. Moașa de la mine din localitate m-a învățat să cresc albine. Nu înțelege nimic din ceea ce scriu eu, dar îmi place de ea așa cum e, mai mult decât îmi place de orice poet în viață.”
Haruki Murakami, pe lângă faptul – destul de neobișnuit pentru un scriitor – că e un alergător de cursă lungă, este și pasionat de jazz. Autorul mărturisește că dacă nu ar fi existat muzica, el nu s-ar fi apucat niciodată de scris. „Chiar și acum, după aproape 30 de ani, continui să învăț o mulțime de lucruri legate de scrierea unui roman din muzica de bună calitate”, spune el.
R. R. Tolkien, autorul faimoaselor romane fantastice Hobbitul și Stăpânul inelelor era un pasionat lingvist, care studiase numeroase limbi străine și care se apucase încă din adolescență să inventeze niște limbi internaționale asemănătoare cu esperanto. În 1916 îi scria viitoarei sale soții că lucra febril la un proiect de acest gen, dar era tentat tot timpul să renunțe, pentru că i se părea un hobby absolut nebunesc.