Horatius

Quintus Horatius Flaccus, (Horatiu), 65—8 i.e.n., mare poet latin din “perioada de aur” a literaturii romane (“Secolul lui Augustus”) sau “epoca augustană”, cuprinsă între 43 î.e.n. (moartea lui Cicero) și 14 e.n. (moartea împăratului Augustus). A trait 57 de ani.

Opera lui Horatius cuprinde două cărţi de Satire (Sermones), o carte de Epode (Iambi), patru cărţi de Ode (Carmina), două cărţi de Scrisori (Epistulae) şi Carmen Saeculare, poem compus pentru Ludi Saeculares din anul 17 î.e.n.

Ludi Saeculares erau o serie de sărbători religioase care se țineau la Roma la fiecare saeculum („vârstă”, „generație”), la un interval de 100 sau 110 ani. Ludi Saeculares sau „Jocuri seculare” au fost fondate în secolul al VI-lea î.e.n., iar celebrarea lor finală a avut loc în 248 e.n.

Horatius intelectualizează satira, care este un mijloc de corijare a moravurilor societăţii romane din timpul lui Augustus printr-o morală a măsurii, a raţionalizării conduitei care trebuie să urmărească conformitatea cu natura.

Epodele critică viciile morale ale societăţii romane şi exprimă devotamentul faţă de Mecena, în al cărui cerc literar fusese admis.

Odele au subiecte extrem de variate: glorificarea virtuţilor lui August, a tradiţiilor şi divinităţilor Romei, ode erotice şi bahice, de laudă a vieţii simple în mijlocul naturii, ode morale, de critică a exceselor, de afirmare a cumpătării şi de îndemn la trăirea plenară a prezentului (carpe diem), ode despre poezie şi poet.

Filozofia horaţiană de viaţă este o filozofie a moderaţiei (modus) şi oferă posibilitatea de a înţelege că viaţa trebuie organizată după legile frumosului, de unde şi atmosfera de permanentă sărbătoare, seninătate şi fericire.

Poezia lirică atinge perfecţiunea formală prin Horatius, al cărui stil se distinge prin armonie, muzicalitate şi varietate ritmică şi tematică.

Dintre Scrisori, cea mai renumită este Epistula ad Pisones (Scrisoarea către Pisoni), cunoscută sub numele Arta poetică.

Opere principale:

– ode: Carmina, poeme pe teme civice, mitologico-religioase, politice, morale, erotice, bahice; Ad Leuconoen, poetul îndeamnă la trăirea clipei – carpe diem – și renunțarea la cercetarea inutilă a viitorului;

– epistole: Epistula ad Pisones (Scrisoare către Pisoni) cunoscută mai târziu ca “Ars poetica” (Arta poetică).

Considerate apogeul creaţiei lirice horaţiene, Odele, cunoscute şi sub numele de Carmina, datând din anii 31-23 î.Hr., cuprind o tematică majoră, bogată şi diversă, ilustrând cu strălucire lirica socială, îndeosebi pe cea satirică, şi lirica filozofică.

Ciclul se deschide solemn, oarecum programatic, prin celebrarea a trei personalităţi: Gaius Mecenas – prietenul şi protectorul poetului, Augustus – împăratul şi simbolul Romei, Virgiliu – poetul de care Horaţiu se simţea foarte legat.

Temele variază de la evenimente politice, stări sufleteşti, trăsături de caracter, la fapte din viaţa ţării, aspecte cotidiene etc.

Horaţiu evocă virtuţile vechii Rome, protestează împotriva luxului şi desfrâului, pledează pentru temperanţă în plăcere, respectul faţă de tradiţie, omagiază curajul şi spiritul de justiţie, meditează asupra instabilităţii şi fragilităţii vieţii în genere.

Mai mult…

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.