Horatius

Quintus Horatius Flaccus, (Horatiu), 65—8 i.e.n., mare poet latin din “perioada de aur” a literaturii romane (“Secolul lui Augustus”) sau “epoca augustană”, cuprinsă între 43 î.e.n. (moartea lui Cicero) și 14 e.n. (moartea împăratului Augustus). A trait 57 de ani.

Opere principale:

– ode: Carmina, poeme pe teme civice, mitologico-religioase, politice, morale, erotice, bahice; Ad Leuconoen, poetul îndeamnă la trăirea clipei – carpe diem – și renunțarea la cercetarea inutilă a viitorului;

– epistole: Epistula ad Pisones (Scrisoare către Pisoni) cunoscută mai târziu ca “Ars poetica” (Arta poetică).

Considerate apogeul creaţiei lirice horaţiene, Odele, cunoscute şi sub numele de Carmina, datând din anii 31-23 î.Hr., cuprind o tematică majoră, bogată şi diversă, ilustrând cu strălucire lirica socială, îndeosebi pe cea satirică, şi lirica filozofică.

Ciclul se deschide solemn, oarecum programatic, prin celebrarea a trei personalităţi: Gaius Mecenas – prietenul şi protectorul poetului, Augustus – împăratul şi simbolul Romei, Virgiliu – poetul de care Horaţiu se simţea foarte legat.

Temele variază de la evenimente politice, stări sufleteşti, trăsături de caracter, la fapte din viaţa ţării, aspecte cotidiene etc.

Horaţiu evocă virtuţile vechii Rome, protestează împotriva luxului şi desfrâului, pledează pentru temperanţă în plăcere, respectul faţă de tradiţie, omagiază curajul şi spiritul de justiţie, meditează asupra instabilităţii şi fragilităţii vieţii în genere.

Mai mult…

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.