Horia-Roman Patapievici

220px-Horia-Roman_Patapievici

Horia-Roman Patapievici, 18 mar. 1957, scriitor, fizician, filosof și eseist român contemporan. A condus Institutul Cultural Român, preluat de la Augustin Buzura, din anul 2005 si pana in iulie 2012.

S-a născut la București, fiind polonez după tată și român după mamă. Tatăl său, Denis Patapievici, s-a mutat de la Cernăuți (acum în Ucraina) în Polonia ocupată, în 1940, după ce Uniunea Sovietică a ocupat Bucovina.

A absolvit Facultatea de Fizică, specializarea Fizica Solidelor, a Universității din București, în 1981, obținând ulterior masteratul cu un studiu despre lasere. Specializări la Paris, Frankfurt, Oxford.

Patapievici este căsătorit din 1981 și are un fiu, născut în 1989.

A fost arestat o zi în timpul revoluției române din 1989. A scris un manifest numit „În preajma ștreangului (istoria unei nopți)” referitor la acea zi, text anexat la ediția din 2006 a volumului Politice, publicat la editura Humanitas.

Cercetător la ICPMS (Întreprinderea de Cercetare şi Producţie Materiale Semiconductoare) Bucureşti.

Debutul său ca eseist a avut loc în 1992, în Revista Contrapunct. De atunci a avut contribuții diferite, inclusiv editoriale, în Revista 22 (1993-2003), LA & I (2003-2004), Dilema (acum Dilema Veche)(2004-2005), Orizont, Vatra, Secolul 20, ID-ul (din 2005) și Evenimentul Zilei (din 2006).

Prezența lui Horia-Roman Patapievici în spațiul public românesc de după 1989 a stârnit uimire, curiozitate, admirație – și numeroase polemici. În timp ce pentru unii scrierile lui H.-R. Patapievici au cel mai adesea aerul unor sentințe, pentru alții scrierile lui H.-R. Patapievici au fost și rămân repere ale gândirii democratice romanești, analize percutante și riguroase ale patologiilor comuniste și post-comuniste.

„Elementul insolit care îl caracterizează pe autorul bucureștean este siguranța imperturbabilă pe care o afișează, atunci cînd se avîntă pe domenii intelectuale foarte distincte. Indiferent că e vorba despre chestiuni de filosofie, antropologie, hermeneutică, postmodernism, statut al minorităților, morală socială, anticomunism sau colaboratori ai fostei Securități, vocea lui se aude limpede și ferm în cetate. Este vocea unui om care își asumă foarte responsabil toate opiniile. Iar cuvintele lui țintesc puncte nevralgice ale mentalului contemporan.”

După 1996 a urmărit realizarea programelor Grupului pentru Dialog Social, din 2000 membru al Colegiului CNSAS, din 2005 director al Institutului Cultural Român.

Membru fondator al Societăţii Academice Române.

Opere principale:

Cerul văzut prin lentilă, eseuri, 1995; Zbor în bătaia săgeții, Bildungsroman, 1995; Istoria unei idei: non-separabilitatea, 1995; Ioan Petru Culianu: o mathesis universalis, 1995; Flying against the Arrow, Budapesta, 1995; Politice, eseuri politice, scrisori către Alexandru Paleologu, editoriale publicate inițial în Revista 22, 1996; Metafizica națiunii în act este o politică, 1996; E.M. Cioran : Entre le démon fanfaron et le barbare sous cloche, 1997; Omul recent, 2001, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun eseu (2001); Discernământul modernizării, 2004; Ochii Beatricei sau cum arată cu adevărat lumea lui Dante, 2004, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun eseu (2005); Despre idei și blocaje, 2007; Ultimul Culianu, 2010; Partea nevăzută decide totul, 2015.

Cursuri: Introduction in the History of Scientific Ideas, 1993; The Scientific Revolution, 1996; The Crisis of Modernity, 1998.

***

Mathesis universalis, din cuvantul grec “mathesis” (știință) și cuvantul latin “universalis” (universal), este un vechi concept metafizic. Cuvântul “mathēma” înseamnă “știință, cunoaștere”, iar “ta mathemata”, ceea ce omul știe în avans și poartă deja în sine, fără a trebui să il extragă din lucruri: simțul corporalității, simțul animalității etc.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.