Pe tron de aur, tu Afrodita eternă

Frumoasă fiică-a lui Zeus, eu te rog fierbinte

nu-mi pune în suflet

amărăciuni și doruri,

ci ca deunăzi când ai venit ascultându-mi

din depărtare strigătul meu și oftatul

și părăsindu-ți mândrul palat de la zare,

porneai spre mine albă, în carul de aur, –

tu vino iarăși!

Frumoase păsări repezi, la car văzusem

cum te aduc spre noi, cu bătăi de aripi.

Ce repede zburau. Tu, de trei ori slăvită,

cu chip zeiesc, ales, ai surâs spre mine,

m-ai întrebat ce am de te chem într-una

și ce vrea, turburat, zbuciumatu-mi suflet –

– ”Pe cine ai vrea tu să-ți aducă Pito

Iubirii tale, deci ? De ce suferi Sapho?

Fugind de tine, el în curând spre tine

o să alerge și-o să-ți stea alături!

De nu-ți primește darul, – în curând el însuși

Va fi să-ți deie daruri. Și de nu te place

Curând te va iubi, ca prins de flăcări.”

Deci vino iarăși Zeiță și fă să-mi piară

aceste gânduri grele. Și împlinește-mi

tot ce-mi dorește inima. Te chem, Zeițo!

(Imn catre Afrodita)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.