Incursiune in literatura franceza (4)

lit.fr.

Secolul XX

Secolul XX este cel al crizelor istorice, politice și artistice. S-au văzut nascandu-se mai multe mișcări literare dintre care Suprarealismul (care constituie o reînnoire a poeziei) și Existențialismul (curent filosofic și literar ce considera ca fiinta umană formeaza esența vieții sale prin propriile acțiuni). Printre scriitorii care s-au distins in acest secol se numără: Jean-Paul Sartre, Albert Camus, François Mauriac, André Malraux, Antoine de Saint-Exupéry, André Gide, Marcel Proust, Paul Claudel.

 

Jean-Paul Sartre

jp sartre

Jean-Paul Sartre s-a născut pe 21 iunie 1905, la Paris și a murit pe 15 aprilie 1980, la Paris. Filozof, scriitor, dramaturg și romancier francez, Sartre a compus o opera care a avut o mare influență asupra secolului XX. Sartre este cunoscut drept partenerul lui Simone de Beauvoir.

A lăsat in urma sa o opera gigantică sub formă de romane, eseuri, piese de teatru, scrieri filosofice sau biografii. Este considerat simbolul intelectualului angajat.

Mai mult decât atât, Sartre este considerat părintele existențialismului francez. Existențialismul este un curent filosofic și literar ce considera ca fiinta umană formeaza esența vieții prin propriile sale acțiuni. Prin urmare, acest curent considera fiecare persoană ca fiind stăpână nu numai pe acțiunile sale și pe destinul sau, ci si pe valorile pe care decide sa le sustina.

Existențialismul sartrian propovaduia faptul că “existența precede esența”, adică, mai întâi aparem in lume, apoi existăm și în cele din urmă ne definim prin acțiunile noastre de care suntem responsabili. Acesta considera că Omul însuși isi determină propria esența prin acțiunile sale: “Omul nu este nimic altceva decât ceea ce este.”

Existențialismul sartrian declara că definim lucrurile prin intermediul mintii noastre. Aceasta este singura responsabila fata  de sine ca si fata de civilizație pentru acțiunile sale. Omul este singurul stapan al gândurilor și al credințelor sale: “Fiecare persoană este o alegere absolută de sine” (Ființa și neantul).

Existențialismul implică libertatea și liberul arbitru si neagă orice determinism “material”. Potrivit existențialismului sartrian, omul este, în mod paradoxal, condamnat la libertate pentru ca: “nu există nici un determinism, omul este liber, omul este libertate”. (Existențialismul este un umanism).

În Existențialismul este un umanism, Sartre afirma că omul, prin alegerile sale, isi stabilește el însuși sensul vieții (existența precede esența). De asemenea, esența omului conduce la cea a umanitatii. In plus, omul definește prin alegerile sale sensul vieții în general, adică angajează, de asemenea, intreaga umanitate pe calea pe care o alege. El afirmă că scriitorul este responsabil fata de societate pentru ceea ce scrie. Fiecare cuvânt are rezonanțe.

Potrivit lui Sartre, omul este liber să-si aleagă esența. Astfel, existențialismul lui Sartre se ridică împotriva determinismului care afirmă că omul este supus jocului circumstanțelor pe care nu le stăpâneste. Angajamentul este o modalitate de a fi responsabil. A nu te angaja este o altă formă de angajament. Existențialismul lui Sartre este ateu, adică, pentru el, Dumnezeu nu există, prin urmare, omul este singura sursă de valoare, el este cel care inventează propria sa morală.

François Mauriac

mauriac

Romancier, eseist și poet, François Mauriac a scris o operă literară bogată și variată a cărei calitate l-a indrituit sa fie ales membru al Academiei Franceze în 1933. Crescut într-o familie a burgheziei catolice, Mauriac nu a dorit sa fie un romancier catolic, ci un catolic care scrie romane.

Cititor al lui Baudelaire, Mauriac a dezvoltat în majoritatea romanelor sale tema conflictului dintre credință și trup. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatura (1952), François Mauriac s-a distantat de romanele cu teza și a fost foarte interesat de analiza profundă a sufletului omenesc cu toate contradicțiile sale.

[Roman teza: opera literara avand drept scop sustinerea cu argumente a unei idei filosofice sau politice, este un roman de idei. Romanul teza este moștenitorul povestirii si al romanului filozofic (precum la Voltaire și Diderot). Acesta vizează, în primul rând, să apere o conceptie politică, filozofică sau chiar religioasă. Este genul romanesc  cel mai apropiat de gândirea  autorului său. Adesea serveste pentru a denunța nedreptatea și a se opune ordinii stabilite. Exemplul romanului lui Hugo “Ultima zi a unui condamnat la moarte” este elocvent in acest sens. Hugo se opune vehement pedeapsei cu moartea. Povestea celui condamnat nu este un scop în sine, ci doar un pretext pentru a infatisa barbaria nedreptății umane. Alte exemple de romane teza: Candide de Voltaire, Sybil de Benjamin Disraeli, Crima si pedeapsa de Fiodor Dostoievski, Strainul de Albert Camus, Ciuma de Albert Camus, Discipolul de Paul Bourget, Trilogia Nexus, Crux si Apex de Ramez Naam, Atlas Shrugged de Ayn Rand.]

Universul mauriacian este un univers închis, este mediul burghez catolic care este adesea infatisat, este viața sa interioară și personalitatea sa care pot fi decelate in lucrările sale: Thérèse Desqueyroux,  Sărutul dat leprosului, Génitrix și Pustiul dragostei. Aceasta din urma i-a adus Marele Premiu al Romanului al Academiei Franceze în 1926.

La Mauriac, pasiunea nu este doar un obiect de studiu psihologic, ci și manifestarea misterului păcatului. Mauriac, în lucrările sale, a prezentat omul cu contradicțiile și framantarile lui.

Lumea, pe care o descrie plina de concupiscenta, este înconjurata de Gratia – Iubirea divina. Iubirea divină este pretutindeni in lumea plină de plăcere pământească. Mauriac precizeaza că Dumnezeu este gata să vină în ajutorul nostru. Dumnezeu ii ajută nu numai pe cei piosi, ci si pe cei pacatosi. El considera că păcatul atrage harul. La fel, explica faptul că harul se ascunde în prezența păcatului, dar in cele mai rele momente, el apare. Se poate găsi deci in centrul operei mauriaciene o teologie a păcatului. Opera lui Mauriac este scăldata într-o atmosferă religioasă catolică. Pentru a ajunge la iubirea divină, pentru a căuta mântuirea noastră, trebuie să iubim nu o iubire concupiscentă, ci o iubire care se traduce prin iubirea celuilalt, prin faptul de oferi fericire altora și de a sacrifica pasiunea și plăcerea noastră pentru un țel suprem: Dumnezeu.

Opere:

• Pustiul dragostei

“Pustiul dragostei” ocupa un loc important în producția literară a lui Mauriac, deoarece dezvăluie angoasa, nelinistea și nefericirea omului fără Dumnezeu, evocand “desertul” spiritual pe care personajele trebuie sa il traverseze. Această lucrare prezintă un tablou al tragediei umane provocate de cruzimea pasiunii. Ea dezvăluie influența sa asupra fiecărei grupe de vârstă: adolescentul și varstnicul si diseca in profunzime psihologia femeilor. Iubirea este firul comun care îi unește pe cei trei protagoniști, este cercul vicios în care acestia se desfasoara. Familia Courrèges ii reuneste pe doctorul Courrèges, Lucie, soția lui, Raymond, fiul său și Madeleine, fiica sa. Totusi, această familie este dezbinată, deși membrii ei trăiesc sub același acoperiș:

“Persoanele apropiate noua sunt cele pe care le ignoram cel mai mult… ajungem sa nu mai vedem chiar și ce se afla în jurul nostru.”

Există, în acest roman, un personaj principal în jurul căruia se țese intriga: Maria Cross care este sursa rivalitatii in dragoste dintre tată și fiu. Această pasiune se datorează lipsei de comunicare dintre membrii aceleiași familii, deceptiei in viata conjugala și absenței lui Dumnezeu.

Jean Anouilh

jean anouilh

Scriitor și dramaturg francez, Anouilh a scris opere literare bogate și variate: piesele sale au ca subiect fie o dramă umană, fie o dramă pasională, fie o dramă din dragoste care-l indeparteaza pe cel care iubește mai mult de cel care iubește mai puțin. Anouilh a fost influențat de Jean Giraudoux. Multe dintre piesele sale au fost montate și interpretate de mari actori francezi și străini. Piesele sale prezinta o imagine pesimistă a naturii umane, mistuita de nostalgia pentru puritatea pierdută: Antigona, Călătorul fără bagaje si Becket sau onoarea zeilor.

Anouilh si-a incadrat lucrarile in titluri sugestive: “Piese roz“: comedii savuroase pline de  fantezie, precum Balul hotilor, “Piese negre“: prezinta confruntarea “eroilor”, înconjurati de oameni obișnuiți, inspirandu-se din mituri antice, precum Antigona, “Piese captivante“: Repetitia sau iubirea pedepsita,  “Piese scârțâite“: comedii satirice, “Piese travestite“: prezinta figuri luminoase care se sacrifică în numele datoriei: fata de tara, precum Ioana d’Arc in Ciocarlia sau față de Dumnezeu, precum Thomas Becket, in Becket sau onoarea zeilor, “Piese baroce“: Nu treziti Doamna și Directorul Operei, “Piese secrete“: Arestarea, Scenariul și “Piese hazlii“.

Anouilh abordeaza aproape întotdeauna aceleași teme: revolta împotriva celor bogați și împotriva privilegiului nașterii, refuzul unei lumi bazate pe ipocrizie și minciună, dorința de absolut, nostalgia pentru paradisul pierdut al copilăriei, iubirea imposibilă…

Opere:

Becket sau onoarea zeilor

“Becket sau onoarea zeilor” ocupa un loc important în creatia lui Jean Anouilh. Aceasta piesa este o producție literară care trateaza evenimente reale, a căror temă principală este lupta dintre prietenie și datorie. Henric al II-lea al Angliei l-a numit pe prietenul și tovarășul său de aventuri galante, Thomas Becket, cancelar al Angliei. La început, acesta din urma s-a opus bisericii, pentru a apăra onoarea regatului. Cu toate acestea, Becket a devenit Arhiepiscopul Catedralei din Canterbury, demnitate preluata de la Arhiepiscopul Theobald, părintele său spiritual, după moartea acestuia. Prietenia dintre Becket și rege s-a încheiat: Becket se opune regelui impiedicandu-l să-și consolideze puterea asupra bisericii.

Această piesă pune accent pe tema prieteniei și descrie relația dintre două persoane. Este o dramă a prieteniei bazată pe contradicția dintre personaje, pe confruntarea lor și nu pe evenimente. Anouilh a ilustrat in mod remarcabil confruntarile pasionale în care puritatea se incranceneaza împotriva corupției.

André Malraux

andre malraux

Martor important, dar si un actor important al marilor drame ale timpului său, André Malraux este considerat unul dintre cele mai mari figuri ale secolului XX. Înarmat cu atât de multe experiențe, dispunand de semnificatia lumii actuale, Malraux si-a consacrat intreaga sa opera faptului că omul se poate opune morții și servituților condiției sale. Referitor la faptele istorice, romanele sale nu se limiteaza la o cronica romantata de scriitor, ci le considera drept un mijloc de exprimare a condiției tragice a omului.

În lucrările sale, Malraux decide între ceea ce il inalta pe om și ceea ce il face sa decadă, studiind diversele pasiuni care ii conduc pe eroi să lupte și să moară pentru un ideal. Malraux pune accent  pe ceea ce este fie protest împotriva condiției umane, fie promisiunea imbunatatirii ei prin fraternitate. Potrivit lui Malraux, ”Curajul este si el o patrie.”

Eroii lui Malraux sunt țărani, muncitori, intelectuali de diferite naționalități, care luptă împreună fără a ține cont de originile și diferențele dintre ei. Moartea este partenerul comun al eroilor sortiti acțiunilor violente. În universul lui Malraux, fraternitatea este cea mai sigură victorie, iar evolutia se manifesta in cadrul fraternitatii. În lucrările sale, Malraux nu recurge la un vocabular specializat, calitatea limbajului stabilind bogatia meditației sale asupra condiției umane.

Jean Giraudoux

jean giraudoux

Diversitate, spirit, fantezie, aceasta este prima impresie pe care o emana opera lui Giraudoux. Scriitor și diplomat francez, Jean Giraudoux este astăzi cunoscut pentru piesele sale de teatru, care includ piese celebre precum Amphitrion 38 (1929), Războiul troian nu va avea loc (1935), Electra (1937) sau Ondine. Jean Giraudoux a fost interesat de rescrierea miturilor antice iluminate de mentalitatea modernă. Fascinat de Grecia și de cultura germană, Giraudoux a reunit marile teme clasice și preocupările moderne într-un univers prețios compus din umor și fantezie.

Scriitor dificil de clasificat, în primul rând pentru că a excelat în două genuri distincte, romanul și teatrul, apoi pentru că din aceste două forme literare diferite, Giraudoux a creat opere originale.

În povestirile sale, timpurile homerice sunt transpuse in actualitate, iar în teatru, subiectele moderne, celor antice sau biblice. În lucrările sale, tragedia alternează cu comedia; în plus, în cadrul aceleiași lucrări, Giraudoux combină genuri și tonuri. Giraudoux s-a bucurat, în scrierile sale, de o fantezie cu multiple fațete: umor, paradox, parodie.

Renovator al tragediei, Giraudoux a consacrat, în piesele sale, pagini remarcabile analizei tragediei lui Racine. În teatru și în toate lucrările sale, a încercat să curețe și sa scape omul de teama obsesiva a tragicului. În viziunea lui Giraudoux, tragicul nu ar exista decât în măsura în care credem in el si il suscitam.

“Nu este nimic atât de frumos și legitim decat sa faci bine omului în mod adecvat. Este o perfecțiune absolută, și aproape divina, sa stii sa te bucuri sincer de ființa sa.” Prin urmare, Giraudoux a ales să fie om, înțelepciunea sa constand într-un umanism zambitor si poetic.

Bogat în esență, teatrul lui Giraudoux ofera plăcere in mod constant, stilul sau datorandu-si calitatea in primul rand imaginilor.

În piesele lui Giraudoux încearcă să rezolve conflictul intre contrarii prin aducerea lor în contact. Prin acest mijloc, el explorează astfel de dualitati fundamentale ca război și pace, viață și moarte, bărbat și femeie, și în cele din urmă semnificația destinului uman. Cu toate acestea, Giraudoux trateaza aceste teme serioase, nu prin reprezentarea realistă a conflictului psihologic, ci mai degrabă printr-un proces de investigare, discuții, și reflecție, care este comunicat publicului prin recitativele si badinajele (glumele)  personajelor sale. Limbajul lui Giraudoux este liric, poetic, și bogat in metafore, paradoxuri și aluzii. Simțul umorului, atât de evident în piesele sale, este marcat de un spirit genial și un simt devastator al absurdului.

© CCC

Incursiuni in literatura franceza (1)

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.