Citate de Feodor M. Dostoievski

Iubirea este un remarcabil falsificator de bani, care mereu transformă nu doar mărunţişul în aur, ci, de multe ori, şi aurul în aramă.

Dragostea este darul pe care Zeii l-au dat Oamenilor singuri de sub cer.

Cu toţii suntem atât de temători, cu toţii suntem atât de singuri, cu toţii avem atât de mult nevoie din afară de asigurarea propriei noastre demnități de a exista. Așadar, pentru o vreme, dacă o astfel de pasiune se va împlini, bărbatul va obține ceea ce dorește. El va primi sprijinul moral, încurajarea, eliberarea de sentimentul de singurătate, asigurarea propriei sale valori. Dar aceste lucruri trec; inevitabil trec precum trec umbrele peste ceasurile solare. E trist, dar aşa e. Paginile cărţii vor deveni familiare; frumosul colţ de drum va fi fost străbătut de prea multe ori. Ei bine, aceasta este cea mai tristă poveste. (Un bun soldat. Povestea unei pasiuni) © CCC

Am iubit ceva... care nu există cu adevărat. I’ve loved something… that doesn’t really exist. (Vivien Leigh în rolul Scarlett O’Hara, Pe aripile vantului)

Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi.

Nu este atat de important sa fii iubit, ci sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta.

Despartirile pentru indragostiti nu sunt decat garile in care asteapta proximul tren ...

Nu se poate opri o inimă să iubească. Proverb canadian © CCC

Iubirile noi le fac uitate pe cele vechi. Proverb francez © CCC

...iubirea mea nu prea mai poate fi de folos nimănui, dar atâta cât a mai rămas, îţi aparţine în întregime. (Agentul secret)

Uite, o să fac o comparație foarte banală. De ce multe femei își iau drept amanţi bărbați care nu valorează cât soţii lor?... Pentru că cel mai mare farmec al iubirii este atracția ademenitoare a fructului interzis. (Misterele Parisului) © CCC

S-ar putea ca dispozitia noastra sufleteasca, atunci cand suntem indragostiti, sa ne fie tocmai starea normala.

O, mai cu seamă seara te iubesc, când lucrurile par nedesluşite, când porţile se-nchid c-un ritm firesc şi iedera începe să palpite,   când arborii-s mai tainici şi mai mari şi când se-aud fântânele mai bine, îmbucură-mă! Fie să apari, chiar de vei trece-n oră fără mine.   Arată-mi-te iarăşi respirând ca apele de lună îmbiate. Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt, căci mări şi lacrimi sunt, la fel, sărate.   Adu-ţi aminte de un biet dactil, de un fragment fragil de poezie pe care ţi l-am strecurat, subtil, pe un pătrat lunatic de hârtie.   E seara dulce ca un elixir şi arborii par turnuri lungi de pace, iar cerul, ca hlamida de emir, mai străluceşte, vrând să ne împace.   O, mai cu seamă seara te iubesc, femeie, ce-ai rămas, în ani, departe. Citesc şi mă citeşti, şi te citesc, şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte. (De dragoste)

Sunt atat de norocos doar pentru ca tu ma iubesti. © CCC

Dragostea este spatiul si timpul masurate cu inima.

Daca iubim cu adevarat, nu trebuie sa dam prea mare importanta faptelor acelora pe care ii iubim. Avem nevoie de ei, singurii care ne pot ajuta sa traim intr-o “atmosfera” de care nu ne putem lipsi.

Cu cât sufletul tău intră mai profund în hăţişurile de clar-obscur ale altui suflet, cu-atât actul fizic al iubirii devine mai greu de-nfăptuit. Nu ţi-l mai poţi închipui. Deşi-l doreşti, nu ţi-l mai poţi închipui.

De ce oamenii sunt ascunsi, de ce se tem de adevar, uneori pana si de ei insisi? De ce nu vor sa recunoasca ca si-ar dori sa poata iubi din toata fiinta lor fiindca doar asta ramane din aceasta desertaciune cu nume de viata?

O fiinta care se obisnuieste cu toate este, cred, cea mai buna definitie a omului.

Oricate viscole vor trece prin tine nici unul nu-ti va aduce primavara decat iubirea.