Am socotit întotdeauna că, atunci când sosește, Crăciunul este o vreme binecuvântată, o vreme a bunătății, a iertării, a milosteniei și a veseliei – singura perioadă, pentru mine, din lungul calendar al anului, când toți bărbații și femeile par să-și deschidă la unison inimile ferecate și să-i considere pe cei mai puțin norocoși decât ei adevărați tovarăși de drum pe calea ce ne duce pe toți către același loc, iar nu o rasă osebită de ființe pășind pe alte cărări. Deși Crăciunul nu mi-a adus vreodată vreun grăunte de aur sau de argint în buzunare, sunt convins că mi-a făcut totuși mult bine și că îmi va face mereu. Și atunci spun: Binecuvântat fie Crăciunul!
(Poveste de Crăciun)
E vremea Crăciunului! Acel om trebuie să fie cu adevărat un mizantrop, în pieptul căruia nu se trezeşte ceva asemănător unui sentiment de bună-dispoziție, în mintea căruia nu se trezesc unele asocieri plăcute, prin repetarea Crăciunului.
© CCC
Daca un om este nenorocit, sa-si aduca aminte ca nenorocirea i se datoreaza lui insusi.
Nu exista suferinta mai mare decat amintirea fericirii trecute, in timp de nenorocire.
(Divina comedie)
Este deja un ghinion să fii primul care anunţă un dezastru.
(Perșii)
© CCC
Mangaierea nefericitilor este sa aiba tovarasi in suferinta.
Crăciun fericit care ne poate întoarce în timp la iluziile din zilele copilăriei noastre, îi aduce aminte bătrânului de plăcerile tinereţii sale şi poartă călătorul înapoi la propriul foc şi la propria casă liniştită!
© CCC
Lumea se plictiseste repede sa asculte nenorocirile altora si prefera sa-i ocoleasca pe cei nefericiti.
Numai nenorocirea celor pusi in imprejurari cat mai apropiate de ale noastre ne patrunde in mod firesc pana in adancul sufletului.
Natura a pus calmul in nenorocire, ca un culcus moale in fundul unei prapastii, spre a indulci senzatia caderii celor nenorociti.
Nenorocirile intamplatoare se lecuiesc usor; nu poti sa te feresti insa de niste evenimente care izvorasc necontenit din natura lucrurilor.
Cei nenorociti au o intelegere mai adanca a raului.
Trebuie sa fi resimtit in mod obisnuit nenorocirea sau sa te temi de ea pentru a lua parte la greutatile celor napastuiti.
Nimeni nu poate crede ca el singur este cauza propriei sale nenorociri si ca toti ceilalti si-au castigat fericirea pe care o au.
Toată lumea a spus-o; departe de mine gândul de a susține că ceea ce spune toată lumea trebuie să fie adevărat.
© CCC
Trebuie, cand omul se crede cel mai fericit, mai grijuliu sa se pregateasca sa-ndure ale sortii lovituri.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.