Inventatorul primei Legi a lui Murphy a existat cu adevărat

Cine a fost Murphy? A existat într-adevăr sau e doar un nume intrat în legendă fără a avea o existență istorică ca persoană reală?

Legile lui Murphy sunt cunoscute în toată lumea, sunt afișate în birourile politicienilor și ale cercetătorilor, în atelierele de proiectare, în cabinetele consultanților financiari, în universități etc.

Murphy a existat, a fost un personaj real. Identitatea lui, ca și originea apariției primei legi – singura originală – au fost dezvăluite într-un articol, în anul 1977, în ziarul american „Los Angeles Times”.

Totul s-a întamplat în anul 1949, la baza Forțelor Aeriene Edwards din Murdoc, California, în timp ce se lucra la proiectul MX981. Căpitanul Ed Murphy era inginer, angajat al lui Wright Field. Enervat de proasta funcționare a unei curele de transmisie, datorită defectuoasei îmbinări la capetele curelei, el a exclamat: „Dacă e vreo posibilitate să o faca prost, o va face!” – referindu-se la tehnicianul care a îmbinat greșit capetele benzii.

Câteva săptămâni mai târziu, la o conferința de presă, colonelul Stapp a afirmat că rezultatele excelente pe care le-au obținut de-a lungul a câțiva ani, se datorează „încrederii noastre absolute” în ceea ce el a denumit atunci “Legea lui Murphy”.

Edward Aloysius Murphy Jr., 11 ian. 1918 – 17 iul. 1990, a fost un inginer aerospațial american care a lucrat la fiabilitatea (siguranța în funcționare) sistemelor critice și care este cunoscut mai ales pentru principiul care îi poartă numele, Legea lui Murphy, care afirmă că “Dacă ceva poate merge prost, va merge prost.” (Anything that can go wrong will go wrong).

Născut în zona Canalului Panama în 1918, Murphy era cel mai mare dintr-o familie cu cinci copii. După a urmat liceul în New Jersey, a fost admis la Academia Militară a Statelor Unite din West Point pe care a absolvit-o în 1940. În același an, s-a înrolat în Armata Statelor Unite și, în 1941, a început pregătirea pentru piloți în rândurile Corpului Aerian al Armatei Statelor Unite.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit în teatrul de operațiuni din Pacific, în India, China și în campania din Birmania (astăzi, Myanmar), ajungând la rangul de maior.

După război, în 1947, Murphy s-a alăturat Institutului de Tehnologie al Forțelor Aeriene ale SUA, unde a devenit ofițer de cercetare și dezvoltare la Centrul de Dezvoltare Aeriană Wright din Baza Forțelor Aeriene Wright-Patterson.

Aici s-a implicat în experimentele cu sania rachetă (platformă de testare care alunecă de-a lungul unui set de șine, propulsate de rachete) de mare viteză (proiectul USAF MX981, 1949) care au condus la inventarea legii lui Murphy, când acesta a formulat-o pentru prima dată și care se pare că este singura originală, celelalte (foarte multe) fiindu-i doar atribuite sub titlul de Legi ale lui Murphy.

Murphy însuși ar fi fost nemulțumit de interpretarea banală a legii sale, care este văzută ca surprinzând „răutatea” esențială a obiectelor neînsuflețite. Murphy a considerat legea drept o cristalizare a unui principiu cheie al proiectării defensive, în care ar trebui să ne asumăm întotdeauna scenariile cele mai nefavorabile. Fiul său a spus despre Murphy că a considerat numeroasele versiuni ludice ale legii drept „ridicole, banale și eronate”.

În 1952, după ce și-a dat demisia din Forțele Aeriene ale Statelor Unite, Murphy a efectuat o serie de teste de accelerare a rachetelor la Baza Forței Aeriene Holloman, apoi s-a întors în California pentru a urma o carieră în proiectarea cabinei aeronavelor pentru o serie de antreprenori privați.

A lucrat la sistemele de evacuare a echipajului pentru unele dintre cele mai renumite avioane experimentale din secolul al XX-lea, inclusiv F-4 Phantom II, XB-70 Valkyrie, SR-71 Blackbird, B-1 Lancer și avionul rachetă X-15.

În anii 1960, a lucrat la sisteme de siguranță și de susținere a vieții pentru Proiectul Apollo și și-a încheiat cariera cu lucrări privind siguranța pilotului și sisteme de operare computerizate pe elicopterul Apache.

Inginerul Edward A. Murphy, Jr. și-a dedicat cariera găsirii modalităților de a face eșecul imposibil în carlinga (cabina pilotului) aeronavei și nu numai

În general, Legea lui Murphy declară: „dacă există ceva care ar putea merge prost, în cele din urmă va merge prost” (și, de obicei, în cel mai rău / inoportun moment posibil). Nu există nici o dovadă științifică în spatele Legii lui Murphy, dar este o analogie care ar putea ajuta oamenii să reducă greșelile și să privească întâmplările vieții de zi cu zi cu mai multă seninătate și umor, fără a se culpabiliza în mod exagerat.

Într-o altă variantă, scopul experimentelor lui Ed Murphy era testarea rezistenței umane la forțele gravitaționale în decelerări (reducerea vitezei unui vehicul) rapide.

  Video: John Paul Stapp, „cel mai rapid om de pe pământ” 

Dr. John Paul Stapp, chirurg de zbor, medic, biofizician și pionier în studierea efectelor forțelor de accelerație și decelerare asupra oamenilor. A devenit cunoscut ca „cel mai rapid om de pe pământ” în experimentul saniei rachetă cu echipament de siguranță pentru pilot, 1954

Se spune că într-o zi din 1949, după ce a descoperit că un traductor a fost conectat necorespunzător, Murphy l-a certat pe tehnicianul care a făcut această operațiune și i-a spus că „dacă există vreo modalitate de a face greșit, o va găsi”.

Managerul de proiect ținea o carte cu „legi” și a adăugat-o și pe aceasta, pe care a numit-o „Legea lui Murphy”.

După succesul proiectului, Dr. John Paul Stapp a declarat presei că recordul lor de siguranță în acest proiect a fost atins datorită credinței lor puternice în „Legea lui Murphy” și a dorinței lor mari de a o ocoli. După aceasta, producătorii aerospațiali au menționat această lege în ședințele lor timp de câteva luni. Ulterior, această lege a apărut la știri, în multe reviste, cărți și publicații și a devenit populară.

Unii afirmă că acest concept al Legii lui Murphy nu este nou. Legea lui Sod, care este mult mai veche, afirmă exact același lucru. Legea lui Murphy este populară în Statele Unite, iar Legea lui Sod în Irlanda. Nu există nicio înregistrare care să demonstreze când a fost creată Legea lui Sod.

Au existat mai mulți precursori ai Legii lui Murphy. Matematicianul Augustus de Morgan a scris o frază similară în 1866. Inginerul britanic Alfred Holt a scris o expresie asemănătoare într-un raport din 1877 pentru o societate de ingineri.

Nevil Maskeline, un magician britanic, a scris o remarcă comparabilă în 1908. Jurnalistul literar american John Sack a scris o frază asemănătoare într-o carte de alpinism în 1952.

Toți menționează același concept (aplicat diferitelor activități): faceți-vă bine munca, considerând că orice parte a întregii activități ar putea eșua.

Cu toate acestea, nicăieri acest concept nu a căpătat atât de multă popularitate și umor ca Legea lui Murphy.

Cum se poate interpreta și pune în practică Legea lui Murphy

Dacă se dorește ca Legea lui Murphy să fie luată în serios, se poate folosi pentru a verifica activitatea pe parcurs, dacă nu există greșeli, astfel încât să fie reduse costurile, să se diminueze întârzierile, să fie prevenite situațiile critice etc.

Tot ce trebuie făcut este să se prevină orice ar putea cauza probleme și să se verifice de mai multe ori toată activitatea pentru a găsi și a corecta greșelile înainte ca lucrurile să degenereze. Ori de câte ori sunt bănuieli cu privire la faptul că ceva nu va merge bine, amintiți-vă că va merge bine. Acesta este un mod pozitiv de a aplica Legea lui Murphy în viața de zi cu zi și mulți oameni fac asta chiar și fără a fi conștienți de acest lucru.

Legea lui Murphy poate fi folosită pentru a preveni greșelile, dar nu este o realitate absolută.

Legea lui Murphy și psihologia

Deși poate fi considerată o glumă sau o lege amuzantă, din păcate, mulți oameni tind să ia în serios versiunea în glumă a Legii lui Murphy (atunci când o aplică ghinionului) și cred că lucrurile rele tind să se întâmple frecvent, dar se întâmplă și lucruri bune.

Unii chiar spun că această lege este legată de psihologie și tind să găsească motive pentru care se acordă mai multă atenție ghinionului decât norocului.

Unele dintre aceste motive sunt destul de interesante. De exemplu, atunci când ceva se desfășoară conform planificării, nu acordăm atenție norocului pe care l-am avut, deoarece rezultatul este exact ceea ce ne așteptam să fie. Dar când ceva nu merge bine, avem tendința să căutăm motivele pentru care rezultatul a fost diferit decât se aștepta. Astfel, acest lucru ar putea explica de ce unii oameni cred că avem tendința de a avea mai mult ghinion decât noroc (ceea ce nu este adevărat).

Unii oameni au creat chiar opusul Legii lui Murphy pentru a arăta că nu sunt de acord cu această viziune negativă a norocului. Se numește Legea lui Yhprum (Murphy scris invers) și afirmă că: Dacă ceva poate funcționa corect, va funcționa corect.

Nu există aplicații practice pentru această nouă lege, dar ar putea fi interpretată ca un semn de protest sau dezacord.

În ciuda faptului că relația dintre Legea lui Murphy și psihologie poate fi foarte interesantă, există o neînțelegere uriașă.

Dacă se analizează istoria creației sale, Legea lui Murphy face oamenii mai atenți în a-și verifica activitatea pentru o  calitate mai bună a acesteia.

Când Legea lui Murphy este aplicată norocului, este o glumă menită să ne facă să râdem și, în acest caz, nu are nimic de-a face cu o viziune serioasă a vieții.

Legea lui Murphy și entropia

În a doua lege a termodinamicii, legea entropiei afirmă că toate sistemele vor ajunge treptat în haos (dezordine, lipsa de ordine). Cumva acest lucru se poate lega de Legea lui Murphy, deoarece acesta afirmă că sistemele eșuează.

Deci, Legea lui Murphy împărtășește o asemănare cu entropia, deși nu afirmă același lucru. Entropia afirmă că ordinea se pierde constant, iar Legea lui Murphy menționează că ceva nu va merge bine (pentru a spori vigilența oamenilor).

© CCC

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.