Ioan Petru Culianu, 5 ian. 1950 – 21 mai 1991, istoric al religiilor, scriitor, eseist și filosof român. A trăit 41 de ani.
Ioan Petru Culianu s-a născut la Iaşi, într-o familie de erudiţi. Străbunicul din partea tatălui, matematicianul Neculai Culianu, a fost rector al Universităţii din Iaşi între 1880 şi 1898 și junimist la Iași, iar bunicul din partea mamei, Petru Bogdan, a fost întemeietorul primei catedre de chimie-fizică din România, rector şi prorector al Universităţii din Iaşi între 1926 şi 1940.
A studiat Filologia și a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia Italiană, a Universităţii din Bucureşti cu teza Marsilio Ficino şi platonismul în Renaştere.
Deşi era membru PCR, lucrările lui nu au fost omise de cenzură, ceea ce i-a întărit convingerea că trebuie să plece.
În 1972, a reușit să plece în Italia cu o bursă de studiu oferită de a guvernul italian, aprofundându-și studiile la Università Cattolica dela Sacro Cuore din Milano unde se dedică gnosticismului.
Viaţa academică a lui Ioan Petru Culianu s-a desfășurat în mari centre universitare ca asistent şi apoi în calitate de conferenţiar la Gröningen, visiting professor în Chicago, conferenţiază la diferite seminarii, iar în 1987 obţine doctoratul la Universitatea de la Sorbona, cu teza Recherches sur les dualismes d’Occident. Analyse de leurs principaux mythes, pentru ca mai târziu să se stabilească în Chicago ca profesor la Divinity School.
A fost profesor invitat (visiting professor) de istoria religiilor la Chicago Divinity School. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade. A fost asasinat prin împușcare, la 21 mai 1991, în clădirea Universității din Chicago, după ce primise cartea verde și urma să fie angajat ca profesor asociat la Divinity School, expert în gnosticism şi magie medievală.
Era pasionat de lucrările lui Mircea Eliade și întreaga sa evoluţie academică s-a aflat sub influenţa ştiinţifică şi personală a marelui istoric al religiilor, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu fiind discipolul lui recunoscut. Și-a obținut doctoratul sub îndrumarea lui Mircea Eliade.
Era un erudit și un adevărat poliglot, vorbind fluent şase limbi străine și scriindu-și operele în română, italiană, franceză, germană, engleză.
După decembrie 1989, Ioan Petru Culianu a criticat dur regimul lui Ion Iliescu, prin numeroase articole politice publicate în SUA şi în România, fiind un susţinător al revenirii monarhiei în România. Se presupune că din motive politice a fost ameninţat cu moartea şi asasinat în 1991, fiind împuşcat în cap în Divinity School din Chicago. Moartea lui rămâne încă învăluită în mister. Nu se știe dacă a fost asasinat de agenți ai fostei Securități sau de un membru al unei bande din Chicago.
Opere principale:
Mircea Eliade, Assisi, 1978; Psychanodia: A Survey of the Evidence Concerning the Ascension of the Soul and Its Relevance, Leiden, 1983; Eros et magie à la Renaissance, Paris, 1984; Expériences de l’extase. Extase, ascension et récit visionnaire de l’hellénisme au Moyen-Age, Paris, 1984; Experienze dell’estasi dall’Ellenismo al Medioevo, Bari, 1986; Les Gnoses dualistes d’Occident: histoire et mythes, Paris, 1990; Out of this World: Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, Boston, 1991; Diccionario de las religiones, Barcelona, 1993 (postum); Experiences del extasis, Barcelona, 1994 (postum). Publicul românesc l-a cunoscut abia după 1991, când i s-au tradus lucrări de istoria magiei şi extaz mistic, dar şi proze literare ori scrieri politice, adunate din articolele apărute în presă (a colaborat la presa diasporei româneşti din SUA): Hesperus, roman, 1992; Pergamentul diafan, povestiri, 1994; Păcatul împotriva spiritului. Scrieri politice, 1999.