John Adams

John Adams, 30 oct. (19 oct., stil vechi), 1735 – 4 iul. 1826, născut în Braintree (acum în Quincy), Massachusetts, SUA, un susținător timpuriu al independenței americane față de Marea Britanie, o figură majoră în Congresul Continental (1774–1777), autorul constituției Massachusetts (1780), semnatar al Tratatului de la Paris (1783), primul ambasador american la Curtea St. James (1785–1788), și primul vicepreședinte (1789–1797) și al doilea președinte (1797–1801) al Statelor Unite. A trăit 91 de ani.

Deși Adams a fost considerat de contemporanii săi drept unul dintre cei mai importanți oameni de stat ai erei revoluționare, reputația lui s-a estompat în secolul al XIX-lea, pentru a crește din nou în ultima jumătate a secolului al XX-lea. Ediția modernă a corespondenței sale a determinat o redescoperire a onestității sale încurajatoare și a modului sarcastic de a mânui cuvintele, importanța sa ca gânditor politic, perspectiva realistă asupra politicii externe americane și rolul său patriarhal de fondator al uneia dintre cele mai proeminente familii din istoria Americii. .

Adams a fost o figură de frunte în lupta americană pentru independență și al doilea președinte al Statelor Unite. În timpul președinției sale, Washington a devenit capitala americană.

Fiul unui fermier, Adams a absolvit Universitatea Harvard în 1755 și a devenit avocat. În 1764 s-a căsătorit cu Abigail Smith, o femeie inteligentă și independentă care i-a oferit soțului ei un sprijin considerabil de-a lungul carierei sale.

De la mijlocul anilor 1760, Adams a început să se opună din ce în ce mai mult legislației britanice din colonia ei americană, începând cu Stamp Act. În ciuda ostilității sale față de guvernul britanic, în 1770 a apărat soldații britanici implicați în Masacrul de la Boston. Acest lucru l-a făcut nepopular, dar l-a marcat drept un om cu principii înalte.

La Primul și al Doilea Congres Continental, unde a reprezentat Massachusetts, Adams și-a folosit abilitățile considerabile de scris și vorbit pentru a convinge alți coloniști în primul rând de necesitatea opoziției față de Marea Britanie și apoi de cauza independenței. A făcut parte din comitetul care a redactat Declarația de independență. În timpul Războiului de Independență, a condus Consiliul de Război, ridicând și echipând armata americană și creând o flotă.

În 1778, Adams a fost trimis la Paris într-o misiune diplomatică. S-a întors acolo în 1780 și, în 1783, a fost unul dintre cei trei americani care au semnat Tratatul de la Paris, punând capăt Războiului de Independență american. Între 1785 și 1788, Adams a fost primul ambasador american în Marea Britanie.

La întoarcerea sa în America, a fost ales prim-vicepreședinte sub George Washington și a servit pentru două mandate. În campania prezidențială din 1796, care a fost prima contestată de partidele politice, Adams a fost de partea Partidului Federalist și a fost ales președinte.

Deteriorarea relațiilor cu Franța a dus la un război naval nedeclarat între foștii aliați. În 1798, Adams a semnat controversatele Acte de înstrăinare și de razvrătire care limitau drepturile la libertatea de exprimare. Acestea au stârnit opoziție în toată țara. În același timp, Adams s-a confruntat cu opoziția din cadrul propriului său partid. Adams a rezistat cererilor lor de război total cu Franța, dar a pierdut alegerile din 1800 în fața lui Thomas Jefferson.

Adams s-a retras din politică și s-a stabilit în orașul său natal, Quincy. A murit la 4 iulie 1826, după ce a trăit până la alegerea fiului său cel mare, John Quincy, ca al șaselea președinte.