John Keats

John Keats, 31 oct. 1795 – 23 febr. 1821, poet liric romantic englez, care și-a dedicat scurta viață perfecțiunii unei poezii marcate de imagini vii, ce invocă o mare senzualitate și o încercare de a exprima o filozofie prin intermediul legendei clasice. A trăit 26 de ani.

A fost una dintre figurile principale ale celei de-a doua generații de poeți romantici, alături de Lord Byron și Percy Bysshe Shelley, în ciuda faptului că lucrările sale au început să fie publicate abia în 1817, doar cu patru ani înainte de sfârșitul vieții.

Deși, în general, poeziile sale nu au fost bine primite de critici în timpul vieții, reputația sa a crescut după moartea sa, iar până la sfârșitul secolului XIX, devenise unul dintre cei mai iubiți dintre toți poeții englezi.

Pe de altă parte, de la sfârșitul secolului său, gloria lui Keats nu a încetat să crească: a fost apoi considerat printre cei mai mari poeți ai limbii engleze și operele sale în versuri, precum și corespondența sa – mai ales către fratele său mai mic, George, și câțiva prieteni – sunt printre cele mai comentate texte din literatura engleză.

John Keats s-a născut la Londra. De origine modestă, fiul unui îngrijitor de animale, a rămas orfan la 15 ani. Cu toate acestea, a putut primi o educație bună, ceea ce l-a determinat să înceapă studiile de medicină pe care le-a abandonat după un an în favoarea poeziei, sedus de curentul romantic.

În timpul vieții sale, Keats nu a fost asociat cu principalii poeți ai mișcării romantice și el însuși nu s-a simțit în largul său în compania lor. În afara cercului intelectualilor liberali care gravitau în jurul prietenului său, scriitorul Leigh Hunt, opera sa era criticată de comentatorii conservatori ca fiind sentimentală, insipidă și de prost gust, „poezie parvenită” conform lui John Gibson Lockhart și conform lui John Wilson Croker „prost scrisă și comună”.

Primele sale lucrări, „Endymion” (1818), au fost aspru criticate de cenzorii literaturii, incapabili să-i perceapă talentul. Acest lucru nu l-a împiedicat să se împrietenească cu Percy Bysshe Shelley și Lord Byron care l-au încurajat să continue.

În 1820, a publicat o altă colecție de poezie, „Povești și poezii”, plină de evocări antice și medievale. În același an, Keats a contractat tuberculoză. Silit să-și îngrijească sănătatea, a plecat în Italia, unde clima ar fi trebui să-i amelioreze starea, dar acest lucru nu s-a întâmplat. La câteva luni după sosirea în Italia, a murit în vila sa. Unele dintre poeziile sale, precum și corespondența sa au fost publicate postum.

A avut o influență semnificativă asupra unei game variate de poeți și scriitori. Jorge Luis Borges a declarat că prima sa întâlnire cu opera lui Keats a fost o experiență extraordinară pe care a resimțit-o toată viața.

Poezia lui Keats se caracterizează printr-un stil „puternic încărcat de senzualități”, mai ales în seria de ode. Acest lucru este tipic poeților romantici, deoarece aceștia au urmărit să evidențieze emoțiile extreme printr-un accent pe imagini naturale.

Poezia lui John Keats se revendică din mai multe genuri, de la sonet și romantismul spenserian până la epopeea inspirată de John Milton, pe care a remodelat-o potrivit exigențelor sale.

Cele mai admirate lucrări ale sale sunt cele șase ode datate în 1819, Oda indolenței, Oda melancoliei, Oda psihicului, Oda la o urnă grecească, Oda unei privighetori și Oda toamnei, adesea considerată cea mai desăvârșită poezie scrisă vreodată în limba engleză.

Unele dintre cele mai apreciate lucrări ale sale sunt „Odă unei privighetori”, „Somn și poezie” și celebrul sonet „La primul contact cu Homerul lui Chapman”.

Cititorul este sensibilizat de bogăția melancolică a imaginii sale foarte senzuale, în special în seria de ode, susținută de o imaginație paroxistică care favorizează emoția transmisă adesea prin comparație sau metaforă. În plus, limbajul său poetic, alegerea cuvintelor și aranjamentul prosodic, se caracterizează printr-o lentoare și plenitudine care se detașează de uzanțele stabilite în 1798 prin publicarea colecției de poezii ale lui William Wordsworth și Samuel Taylor Coleridge, Ballade lirice.

Influența sa va fi considerabilă asupra următoarei generații de artiști britanici: pictorii și poeții prerafaeliți îl vor lua drept model. Astăzi, poeziile și scrisorile sale sunt unele dintre cele mai populare și mai analizate din literatura engleză.

Opere principale: La primul contact cu Homerul lui Chapman, 1816; Somn și poezie, 1816; Endymion: O poveste romantică, 1817; Hyperion, 1818; Ajunul Sf. Agnes, 1819; Stea luminoasă, de-aș fi statornic ca și tine, 1819; Frumoasa doamnă fără milă: o baladă (La Belle Dame sans Merci: A Ballad); Odă psihicului, 1819; Odă unei privighetori, 1819; Odă la o urnă grecească, 1819; Odă melancoliei, 1819; Odă indolenței, 1819; Lamia, 1819; Toamnei, 1819; Căderea lui Hyperion: un vis, 1819.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.