Jorge Luis Borges

Jorge Luis Borges, Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo, 24 aug. 1899 – 14 iun. 1986, scriitor argentinian de proză și poezie, critic literar penetrant. Lucrările sale în domeniile eseului și nuvelei sunt considerate clasice în literatura secolului  XX. Începând din 1955, a deținut funcția de director onorific al Bibliotecii Naționale din Argentina.  A trăit 87 de ani.

Educat în Elveția, și-a descoperit de timpuriu talentul pentru literatură. Începând din anii 1920, a fost atins de o boală ereditară care l-a făcut să-și piardă treptat vederea. În 1938, un grav traumatism cranian pare să-i fi eliberat toate forțele creatoare. La jumătatea anilor 1950, și-a pierdut complet vederea, fiind forțat să abandoneze scrierea textelor lungi, începând să dicteze nuvele.

Din 1955, a deținut funcția onorifică de director al Bibliotecii Naționale din Argentina.

Inițiator al avangardismului în poezia latino-americana prin mișcarea literară de avangardă, ultraism. Deși mai târziu a repudiat aceasta mișcare, lui i se atribuie înființarea în America de Sud a ultraismului, o mișcare modernistă de rebeliune împotriva decadenței scriitorilor generației anului 1898.

Lucrările sale au adus contribuții importante atât literaturii filosofice, cât și genurilor fantastic si realism magic. Genul realismului magic a aparut ca reacție împotriva realismului / naturalismului secolului XIX, începutul acestei mișcări literare fiind marcat de lucrarea Istoria universală a infamiei.

Cărțile sale cele mai cunoscute, Ficțiuni (1944) și Aleph (1949), sunt compilații de povestiri scurte interconectate prin teme comune: vise, labirinturi, biblioteci, oglinzi, animale, autori fictivi, filosofie, religie și Dumnezeu.

Majoritatea operelor sale abundă în alegorii metaforice, pline de fantezie, precum în Ficțiuni, 1944, care i-a adus recunoașterea internațională; Aleph, 1949; Făuritorul, 1960, Cartea ființelor imaginare, 1967, al cărei lirism aproape că a desființat granițele dintre proză și poezie.

Scriitor remarcabil și mare iubitor de călătorii, Jorge Luis Borges, recunoscut drept unul dintre pionierii realismului magic – un curent literar care implică elemente „magice” în cadrul unei narațiuni realiste – a considerat întotdeauna literatura ca pe un tărâm al evadării și al absolutului.

Opere principale:

Istoria universală a infamiei (Historia universal de la infamia), 1935; Grădina potecilor ce se bifurcă (El jardín de senderos que se bifurcan), 1941; Ficțiuni (Ficciones), 1944; Aleph (El Aleph), 1949/1952, colecție de nuvele; Literaturi germanice vechi (Antiguas Literaturas Germánicas), 1951; Celălalt, la fel (El otro, el mismo), 1964; Cartea ființelor imaginare (El libro de los seres imaginarios), 1967; Relatarea lui Brodie (El informe de Brodie), 1970; Cartea de nisip (El libro de arena), 1975, colecție de nuvele; Cartea de vis (Libro de sueños), 1976; Conspiratorii (Los conjurados), 1985;

Poezie (versuri „ultraiste”):  Fervoare de Buenos Aires (Fervor de Buenos Aires), 1923; :Luna din față (Luna de enfrente), 1925; Caietul Sf\ntului Martin (Cuaderno San Martín), 1929; Făuritorul (El hacedor), 1960; Antologie personală (Antologia personal), 1961; Laudă umbrei (Elogio de la sombra), 1969; Aurul tigrilor (El oro de los tigres), 1972; Trandafirul aprins (La rosa profunda), 1975; Moneda de fier (La moneda de hierro), 1976; Povestea nopții (Historia de la noche), 1977; Șapte nopți (Siete noches), 1980; Cifra (La Cifra), 1981; Atlas, 1984;

Povestiri fantastice cu sensuri filosofice: Istoria universala a infamiei, 1935, Istoria eternitatii, 1936; Ruinele circulare (Las ruinas circulares), 1940; Fic’iuni, 1944 (Premiul International al Editorilor, 1961); Moartea si busola.

Eseuri incisive, surprinzatoare si paradoxale: Inchiziții (Inquisiciones), 1925; Evaristo Carriego, 1930; Discuție (Discusión), 1932; Istoria eternității (Historia de la eternidad), 1936; Alte inchiziții (Otras inquisiciones), 1952; Pentru cele șase coarde (Para las seis cuerdas), 1965; Prologuri cu prolog de prologuri (Prólogos con un prólogo de prólogos), 1975; Ce este budismul? (Qué es el budismo?), 1976; Nouă eseuri despre Dante (Nueve ensayos dantescos), 1982; Texte captive (Textos cautivos), 1986, texte publicate în revista El Hogar între 1936 și 1939.

 ***

Ultraism: miscare literara de avangardă, de orientare suprarealistă, în Spania interbelică și în literaturile hispano-americane, de la inceputul secolului XX.