Jorge Luis Borges, Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo , 24 aug. 1899 – 14 iun. 1986, scriitor argentinian de proză și poezie, critic literar penetrant. Lucrarile sale în domeniile eseului și nuvelei sunt considerate clasice in literatura secolului XX. Incepand din 1955, a detinut functia de director onorific al Bibliotecii Nationale din Argentina. A trait 87 de ani.
Initiator al avangardismului in poezia latino-americana prin miscarea literara de avangarda, ultraism. Desi mai tarziu a repudiat aceasta idee, lui i se atribuie infiintarea in America de Sud a ultraismului, o miscare modernista de rebeliune impotriva decadentei scriitorilor generatiei anului 1898.
Lucrarile sale au adus contributii atat literaturii filosofice, cat și genurilor fantastic si realism magic. Genul realismului magic a aparut ca reacție împotriva realismului / naturalismului secolului XIX, inceputul acestei miscari literare fiind marcat de lucrarea Istoria universala a infamiei.
Cărțile sale cele mai cunoscute, Fictiuni (1944) și Aleph (1949), sunt compilații de povestiri scurte interconectate prin teme comune: vise, labirinturi, biblioteci, oglinzi, animale, autori fictivi, filosofie, religie și Dumnezeu.
Majoritatea operelor sale abunda in alegorii metaforice, pline de fantezie, precum in Fictiuni, 1944, care i-a adus recunoasterea internationala; Aleph, 1949; Fauritorul, 1960, Cartea fiintelor imaginare, 1967, al carei lirism aproape ca a desfiintat granitele dintre proza si poezie.
Opere principale:
Poeme (versuri „ultraiste”).
Colectii de nuvele: Aleph, 1949; Cartea de nisip, 1975.
Povestiri fantastice cu sensuri filosofice: Istoria universala a infamiei, 1935, Istoria eternitatii, 1936, Fictiuni, 1944 (Premiul International al Editorilor, 1961); Moartea si busola.
Eseuri incisive, surprinzatoare si paradoxale: Inchizitii, 1925; Noua eseuri despre Dante, 1982.
***
Ultraism: miscare literara de avangardă, de orientare suprarealistă, în Spania interbelică și în literaturile hispano-americane, de la inceputul secolului XX.
