Jules Mazarin

Jules Mazarin, Jules, Cardinal Mazarin, pe numele original italian Giulio Raimondo Mazzarino, sau Mazarini, 14 iul. 1602 – 9 mar. 1661, născut la Pescina, Abruzzi, Regatul Napoli (acum în Italia), prelat, om de stat francez și prim- ministru al Franței după moartea cardinalului de Richelieu în 1642.  A trăit 59 de ani.

În primii ani ai regelui Ludovic al XIV-lea, Mazarin a finalizat acțiunea lui Richelieu de a stabili supremația Franței între puterile europene și de a paraliza opoziția față de puterea monarhiei în interiorul țării.

Giulio Mazarani s-a născut în 1602 în Abruzzo, Italia. Foarte bun elev, a ajuns repede în slujba Papei Urban al VIII-lea fiind mai întâi căpitan și apoi, diplomat.

I-a întâlnit pe Ludovic al XIII-lea și pe cardinalul Richelieu în 1630 pentru o misiune încredințată de Papă. Richelieu l-a apreciat pe tânărul Giulio și i-a oferit să se pună în slujba regelui în 1639, după naturalizarea acestuia.

Giulio Mazarani a devenit cardinal în 1640, apoi prim-ministru la moartea lui Richelieu.

În 1943, Mazarin a ajutat-o ​​pe regenta Ana a Austriei la guvernarea regatului Franței, ajutându-o să depășească Frondele, în special pe virulenta Frondă a Prinților (1950-1952).

Cardinalul a restabilit cu forță autoritatea regală, a pus capăt războiului cu Spania datorită unui contract de căsătorie între tânărul Ludovic al XIV-lea și infanta Spaniei, Marie-Thérèse, care a fost celebrată pe 9 iunie 1660.

Averea personală a lui Mazarin a atins noi culmi datorită funcțiilor sale politice, dar și gustului său pentru mecenat.

Pe 9 martie 1661, grav bolnav, s-a stins din viață la Château de Vincennes. Și-a lăsat averea moștenire lui Ludovic al XIV-lea, care o va dona familiei Mazarin.