Jules Michelet

Jules Michelet, 21 aug. 1798 – 9 febr. 1874, istoric nationalist francez de orientare romantica, publicist, profesor de istorie si filozofie la Ecole Normale Supérieure si la Collège de France, suplinitor al lui Guizot la Sorbona, director al sectiei de istorie a Arhivelor Nationale. A trait 76 de ani.

Patriot, liberal și anticlerical, principalul exponent al istoriografiei romantice franceze, este considerat unul dintre marii istorici ai secolului al XIX-lea, deși astăzi controversat, mai ales pentru că a dat naștere prin lucrările sale istorice unei mari părți a “romanului national” pus la indoiala de dezvoltarea istoriografică a sfârșitului secolului XX..

Michelet pare să fi avut un gust aproape exclusiv pentru opera filosofilor iluministi: Locke (teza sa in limba latină), Condorcet, David Hume. Dar, dincolo de filiația intelectuală evidentă care îl conectează la Iluminism (Voltaire și Montesquieu erau printre preferatii sai), alți filozofi l-au inspirat profund și mai ales Leibniz.

Reprezentant al romantismului progresist, pentru ideile progresiste pe care le contineau, cursurile sale au fost suspendate de doua ori, in 1848 si 1851. In 1852, pentru refuzul de a depune juramant regimului lui Ludovic Bonaparte, a fost destituit.

A considerat istoria ca o lupta permanenta a omului pentru a-si castiga libertatea.

Sustinator al ideilor pasoptiste, a popularizat in presa franceza Revolutia de la 1848 din Tarile Romane si Unirea Principatelor. Multi revolutionari romani de la 1848 au fost studentii sai la Collège de France.

Om de stiinta si scriitor fecund, polemist de mare talent, a publicat numeroase lucrari de istorie si de filozofie, scrise intr-un stil suplu, variat si bogat in imagini. Opera sa istorica este bazata pe o documentatie sigura si de prima mana. A scris diverse eseuri și lucrări de morala in stilul sau aforistic, dintre care unele i-au creat probleme cu Biserica și cu puterea politică. De asemenea, a scris proza lirica despre natura, remarcata pentru stilul deosebit de rafinat.

Opere principale:

Lucrarea monumentala, Istoria Frantei, in 17 volume, 1833-1867, capodopera sa, sinteza istorica de mare forta dramatica; primele 11 volume sunt afectate de ura sa fata de preoti si regi, de tratarea superficiala sau abuziva a documentelor si de mania de a da o interpretare simbolica evenimentelor;

Istoria Revolutiei Franceze, in 7 volume, 1847 – 1853.