Khalil Gibran

Khalil Gibran (Jubran Khalil Jubran, Djubran Khalil Djubran), 6 ian. 1883 – 10 apr. 1931, poet, pictor, filozof, prozator și eseist libanez, unul dintre romanticii târzii ai literaturii arabe. A trait 48 de ani.

Khalil Gibran era un libanez din munți care a descoperit în exil o pasiune nestăvilită pentru țara sa. Era un cititor al Bibliei care vorbea ca un sufist, un creștin care prețuia gloria Islamului, un iubitor al femeilor mature care își căuta puritatea sufletului în oglinda operei sale. Poetul sirian Adonis (sau Adunis, Ali Ahmad Said Esber) a vorbit foarte bine despre el: „Este un astru care se întoarce singur în afara orbitei celuilalt soare care este literatura, în sensul ei universal.” Și-a petrecut viața scriind și pictând.

S-a născut în Bsharri, sub ocupația otomană, Bsharri cu cascadele sale, pădurile, iernile înzăpezite, cântecele sale galileene, dealurile plantate cu viță de vie veche și cu „ciorchinii lor suspendați ca niște candelabre de aur”, unde va reveni după trei etape decisive (Paris, New York, Boston), într-un sicriu din lemn de cedru, pentru un ultim și triumfător tribut.

O existență ciudată, mai mult meditativă decât activă, bântuită de ideea purificării interioare și ale cărei evenimente par să se se fi succedat pentru a ne oferi această carte unică, Profetul, construită ca o carte sacră. „Este cel mai mare pariu al vieții mele. Întreaga mea ființă se află în Profetul. Tot ce am făcut înainte […] a fost doar o perioadă de ucenicie.”

Micul prinț oriental în exil s-a strecurat în pielea unui mesia. Era animat de o putere și de o prospețime unice. Cuvintele sale erau scăldate în apele a două izvoare, izvorâte din Est și Vest, din scris și cuvânt, din exil și din țara pierdută; și, prin diverse unduiri, atinge țărmul nesfârșit al universalului.

După o călătorie prin Europa (1901), cu un scurt răgaz la Paris, se va stabili din nou la Boston, în 1903. De aici înainte, va începe activitatea sa ca jurnalist și scriitor. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Statele Unite.

Poet americano-libanez, cunoscut ca fiind unul dintre cei mai populari poeți din istorie, alături de Shakespeare şi Lao Tse. Lucrările sale sunt apreciate în întreaga lume, fapt dovedit prin traducerea operelor sale în aproape toate limbile din lume. Lectura lucrărilor sale se dovedește o experienţă extrem de plăcută, pentru că el are uimitorul talent de a-și transpune gândurile în cuvinte pline de frumusețe. Este considerat cel mai mare poet arab modern.

Publicată în 1923 şi alcătuită din douăzeci şi şase de poeme, colecţia sa de poezii, Profetul, a devenit deosebit de populară în timpul anilor 1960, în decursul mişcărilor contestatare ale contraculturii şi New Age. Gibran a fost comparat cu William Blake şi a fost supranumit de scriitorul libanez de expresie franceză Alexandre Najjar, “Victor Hugo al Libanului”.

Opere principale:

– ăn limba arabă: Nymphs of the Valley / Spirit Brides / Brides of the Prairie, 1906 (Nimfele văii); Rebellious Spirits, 1908 (Spirite rebele); Broken Wings, 1912 (Aripi frânte); A tear and a smile, 1914 (O lacrimă și un zâmbet); The Processions, 1919 (Procesiunile); The Tempests, 1920 (Furtunile); The New and the Marvellous, 1923 (Noul și minunatul);

– în limba engleză, antume: The Madman, 1918 (Nebunul); Twenty Drawings, 1919 (Douăzeci de desene); The Forerunner, 1920 (Precursorul); The Prophet, 1923 (Profetul); Sand and Foam, 1926 (Nisip și spumă); Kingdom of the Imagination, 1927 (Împărăția imaginației); Jesus, The Son of Man, 1928 (Iisus, Fiul Omului ); The Earth Gods, 1931 (Zeii Pământului);

– în limba engleză, postume: The Wanderer, 1932 (Hoinarul); The Garden of the Prophet, 1933 (Grădina Profetului); Lazarus and his Beloved, 1933 (Lazăr și iubita sa).