Lao Zi

Lao Zi (variante de transcriere: Laozi, Lao Tseu, Lao Tzu, Lao Tze: “Cel bătrân”), filosof și scriitor antic chinez, pe numele său adevărat Li Er, înțelept chinez, contemporan al lui Confucius (mijlocul secolului VI î.e.n – mijlocul secolului V î.e.n., sfârșitul perioadei Primăvara și Toamna), considerat, a posteriori, drept părintele fondator al taoismului.

Lao Zi, presupusul autor al Tao Te Ching este o figură obscură în istoria universală și există puține informații despre viața sa. Este considerat fondatorul taoismului și unul dintre personajele mitice ale Chinei antice, la fel ca și Confucius.

Tao-ul urmărește să-l purifice pe om și să-l conducă spre calea dreaptă și spre virtute. Una dintre doctrinele sale principale este aceea a non-acțiunii, care trebuie să încurajeze oamenii să nu-și cheltuiască energia în mod inutil și să se detașeze de dorințele complicate. Gândirea taoistă este mai mult intuitivă decât reflexivă, spre deosebire de filozofia occidentală. Aceasta propune meditația ca o condiție pentru deschiderea către lume.

S-a născut în provincia Chu din regatul Zhou și ar fi plecat pentru un refugiu spiritual spre vestul Chinei către o destinatie necunoscută. Informațiile istorice în ceea ce îl privește sunt rare și nesigure, iar biografia sa a fost dezvoltată în timpul dinastiei Han, pornind, în primul rând, de la elemente religioase și supranaturale; unii cercetători sceptici cred, începand de la finele secolului XX, că acesta ar fi un personaj fictiv sau compozit și nu neaparat istoric.

Imaginea curentă a lui Lao Zi face din acesta un personaj extraordinar. Numele său real, Li Er (Li: pruna, Er: ureche), a dat naștere unor interpretari diferite. Conceput, în mod miraculos, când mama sa a zarit o cometă (sau un dragon zburător) în timp ce stătea sub un prun sau prin consumarea unei prune magice, s-a născut cu păr alb și barbă, de unde supranumele de bătrân (lao) și cu urechi cu lobi foarte lungi, semn de înțelepciune.

Arhivar la curtea Zhou și contemporan al lui Confucius, care îl recunoștea drept un maestru și o ființă extraordinară, a plecat în cele din urmă din țară, la vârsta de cel puțin 160 de ani, obosit de conflictele politice, îndreptându-se spre vestul Chinei, călare pe un bivol. Ajuns la trecerea care marca frontiera, a scris  Cartea Căii și a Virtuții la cererea grănicerului Yin Xi, apoi și-a continuat călătoria. Nimeni nu știe de atunci ce a devenit, dar unii cred că nu a murit sau că se reîncarnează, reapărând sub diferite forme pentru a transmite învățătura Tao.

Lucrarea Tao Te Ching (Cartea Căii și a Virtuții), pe care tradiția i-o atribuie, este un text major al taoismului, considerat important de alte curente.

Lao Zi este considerat de taoiști ca fiind un zeu, fiind supranumit Taishang lǎojūn, “Domnul Suprem Lao” și strămoșul lor comun. Este reprezentat ca un bătrân cu barba albă, uneori călare pe un bivol. Figură centrală a culturii chineze, Lao Zi este revendicat atât de împărații din dinastia Tang, cât și de oamenii moderni cu numele de familie Li ca fondator al descendenței lor.

Opere principale:

Cartea Căii și a Virtuții (Tao Te Ching).