Locus horrendus sau locus horridus, expresie latină care înseamnă “loc oribil”, infricosator, care inspira teama. Acesta este unul dintre motivele literaturii romantice (in opozitie cu “locus amoenus”: loc placut, agreabil), constand în descrierea unui peisaj sumbru, izolat, straniu, tulburător și dezolant, unde natura se dezvolta în stare sălbatică, evidentiind sensibilitatea individuală a scriitorului in realizarea unui cadru ireal, oniric.

Elementele recurente în descrierile unui “locus horrendus” sunt, printre altele: peșterile, grotele, ruinele, copacii contorsionati, cu ramuri despletite si siluete bizare, noaptea, apusul de soare, pesimismul, pasiunile exacerbate și gustul singurătatii, toamna și iarna fiind anotimpurile preferate.

Câteva exemple de opere cu astfel de descrieri: Les bergeries (Stânele, 1625) de Honorat de Bueil Racan, Atala (1801) de Chateaubriand.

© CCC

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.