Madame de Sévigné și talentul epistolar
“O ora de conversatie este mai bună decat cincizeci de scrisori.” (Madame de Sévigné)
Născuta intr-o familie de aristocrati, Marie de Rabutin-Chantal (5 febr. 1626 – 17 apr. 1696) si-a pierdut de foarte tanara parintii si a fost crescuta de unchiul său, Philippe de Coulanges. In 1644, s-a casatorit cu Marchizul de Sévigné, un tanar nobil si nestatornic, care a murit intr-un duel, lăsand-o văduvă, la douăzeci şi cinci de ani, cu doi copii, Françoise, viitoarea contesa de Grignan, si Charles. După o perioadă de doliu, a reapărut la curtea regala unde frumuseţea şi inteligenta sa i-au adus numeroase omagii, dar ea nu s-a recăsătorit.
Atunci cand ginerele sau, contele de Grignan, a fost numit general-locotenent in Provence, de catre Ludovic al XIV-lea, soţia sa, Françoise, l-a insotit. Această separare dureroasa a determinat aparitia Scrisorilor (1671-1696) marchizei catre fiica sa. Corespondenţa, care s-a desfasurat pe parcursul a treizeci de ani, cu o frecventa de 3-4 scrisori pe saptamana, dezvaluie talentul sau epistolar şi “ritmul alert al penitei sale”.
Aproximativ 1500 de scrisori au fost adresate in primul rand fiicei sale, dar si fiului său, Charles, şi prietenilor, precum Doamna de Lafayette.
Aceste scrisori, cunoscute inca din timpul vieţii sale, au fost adesea copiate şi transmise din mană in mană. Autenticitatea lor este problematică, deoarece acestea au fost revizuite, conform instrucţiunilor Doamnei de Simiane, nepoata marchizei. Editiile moderne se bazeaza pe o colectie in patru volume, descoperita in 1872.