Mahatma Gandhi

Mahatma Gandhi, Mohandas Karamchand Gandhi, născut la Porbandar (Gujarat), 2 oct. 1869 – 30 ian. 1948, lider politic, important ghid spiritual al Indiei și al mișcării pentru independența acestei țări. A trăit 79 de ani.

Este cunoscut și numit în India și în lume ca Mahatma Gandhi (din sanscrită mahātmā, „suflet mare”), sau chiar pur și simplu Gandhi, Gandhiji sau Bapu („tată” în mai multe limbi în India). „Mahatma” este un titlu pe care a refuzat toată viața să îl asocieze cu persoana sa.

A fost un pionier și teoretician al satyāgraha, al rezistenței la opresiune prin nesupunere civică în masă, teoretizare care s-a bazat pe ahiṃsā („non-violență”) și a contribuit la conducerea Indiei către independență. Gandhi a inspirat multe mișcări de eliberare și drepturi civile din întreaga lume. Analiza sa critică a modernității occidentale, a formelor de autoritate și de opresiune (inclusiv a statului) sunt o repunere în discuție a dezvoltării care a influențat mulți teoreticieni și lideri politici.

Hindus crescut în cel mai mare respect pentru islam, Gandhi era fascinat de jainism, această religie pledând pentru non-violență. A studiat dreptul în Marea Britanie. Căsătorit la 14 ani, a plecat totuși la Londra, unde era avocat.

Apoi a petrecut douăzeci de ani în Africa de Sud și a apărat comunitatea indiană de imigranți împotriva discriminării rasiale. Gandhi a dezvoltat, în cursul acțiunilor sale pentru demnitate umană și dreptate socială, o metodă de nesupunere civică non-violentă în Africa de Sud, organizând lupta comunității indiene pentru drepturile sale civice.

La întoarcerea în India, Gandhi i-a îndemnat pe fermieri și pe lucrătorii săraci să protesteze împotriva impozitelor considerate prea mari și a discriminărilor pe care le-au suferit și a adus la stadiul național lupta împotriva legilor coloniale instaurate de britanici.

După ce a devenit liderul Congresului Național Indian, Gandhi a condus o campanie națională de ajutor pentru săraci, pentru eliberarea femeilor, pentru înfrățirea între comunitățile din diferite religii sau etnii, pentru sfârșitul inviolabilității și discriminării castelor și pentru autosuficiența economică a națiunii, dar mai ales pentru Swaraj – independența Indiei de dominația străină.

Revenit în India, în 1914, a decis să pună capăt exploatării coloniale a țării sale, fără a vărsa o picătură de sânge. Gandhi a reușit în 1947, grație unui program de non-cooperare (boicotarea școlilor, tribunalelor și produselor britanice) și a demonstrațiilor tăcute, precum „marșul sării”.

Gandhi a condus “marșul sării”, faimoasa opoziție față de taxa pe sare. De asemenea, a lansat apelul la mișcarea Quit India la 8 august 1942. A fost închis de mai multe ori în Africa de Sud și India pentru activitățile sale și a petrecut în total șase ani în închisoare.

Dar nu a putut împiedica ruperea uniunii sacre care până atunci îi unea pe hinduși și musulmani: în ciuda protestului său prin greva foamei, India a fost împărțită în două state. Cel mai mare exod din istorie și masacre odioase au însoțit crearea Pakistanului.

Revoluționar pacifist, „Mahatma” a revenit la anumite tradiții, precum meșteșugurile și viața în cadrul comunității, dar a dorit să rupă altele, precum sistemul de castă.

Un hindus profund religios și un adept al filozofiei indiene, Gandhi a trăit simplu, organizând un ashram care îi era suficient. Gandhi și-a făcut și s-a spălat propriile haine – tradiționalul dhoti indian și șalul, cu bumbac filat cu un charkha (roată) – și a fost un militant vegetarian. A practicat posturi riguroase pe perioade lungi, pentru a se autopurifica, dar și ca mijloc de protest, influență și reformă printre altele.

Gandhi este considerat „părintele națiunii în India”, unde ziua lui de naștere este declarată sărbătoare națională. Această dată a fost de asemenea declarată „Ziua Internațională a Non-Violenței” de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 2007.

A murit asasinat de un extremist hindus.

***

Satyagraha sau „atașament ferm față de adevăr” (satya = adevăr, āgraha = atașament, încăpățânare), numit și „forța adevărului”, este principiul contestării și rezistenței la opresiune prin non-violență și nesupunere civică pe care a instaurat-o Gandhi.