„Marele Val de la Kanagawa”: legendara gravură a lui Hokusai, descifrată
„Marele Val de la Kanagawa” sau “Marele Val”, gravura pictorului japonez Hokusai, publicată în 1830 sau 1831, în perioada Edo. O operă de artă care folosește mai ales albastrul de Prusia
Ne captivează cu forța sa vizuală… Ce-ar fi dacă am aprofunda această gravură japoneză de renume mondial, adorată de artiști?
Este un val enorm care se rostogolește și aruncă spumă ca o ploaie de fulgi de zăpadă. În aceste valuri ce se înfășoară ca niște rulouri, estimate la o înălțime de 14 metri, se desfășoară o luptă pierdută împotriva forțelor naturii. Monstrul apei va învinge în curând bărcile de pescuit. Înghite chiar și Muntele Fuji cu conul său înzăpezit, miniaturizat de efectele perspectivei!
Cu formidabila sa eficiență vizuală, Marele Val de la Kanagawa de Katsushika Hokusai (1760-1849) este cea mai faimoasă gravură japoneză din lume. Această „Mona Lisa japoneză” face parte din ciclul “Treizeci și șase de vederi ale Muntelui Fuji”, o serie de 46 de planșe care înfățișează muntele sacru din unghiuri diferite.
Scena ne transportă pe coasta orașului Edo (acum Tokyo), capitala arhipelagului cu un milion de locuitori, un centru cultural extraordinar, dar închis comerțului exterior. Când, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu redeschiderea Japoniei, Europa l-a descoperit pe Hokusai, moda pentru japonism a luat avânt!
Analiza operei
Compoziția cuprinde trei elemente principale: marea furtunoasă, trei bărci și un munte. Imaginea include și semnătura în colțul din stânga sus.
În această pictură, Hokusai reunește și asamblează diverse teme pe care le-a apreciat în mod deosebit. Muntele Fuji, cu vârful înzăpezit, considerat sacru în Japonia și un simbol al identității naționale și al frumuseții, reprezentat ca un vârf albastru și alb, seamănă cu un val, reflectând valul mai mic din prim-plan.
Imaginea este țesută de curbe: suprafața apei care se încovoaie, ondulațiile care se curbează în interiorul valurilor, vârfurile valurilor și pantele muntelui Fuji. Curbele spumei marelui val generează alte curbe, care la rândul lor se împart într-o multitudine de sub-unde mai mici care repetă imaginea valului-mamă. Această descompunere fractală poate fi considerată o ilustrare a infinitului. Siluetele pescarilor formează pete albe, reflectate de picăturile de spumă aruncate în sus de val.
Într-o abordare pur subiectivă a operei, acest val este uneori prezentat ca un tsunami sau un val rebel, dar este descris și ca un val monstruos și fantomatic, cu un schelet albicios, amenințând pescarii cu „ghearele” sale înspumate.
Această viziune fantastică a operei amintește că Hokusai este unul dintre maeștrii fanteziei japoneze, așa cum demonstrează fantomele care bântuie caietele lui Hokusai, Manga.
De fapt, examinarea spumei valului din stânga amintește mult mai mult de mâinile cu gheare gata să-i prindă pe pescari decât de franjurile albe ale unui val obișnuit, așa cum se vede în dreapta gravurii. Din anii 1831-1832, la nici doi ani după Marele Val, Hokusai va folosi, de asemenea, mult mai explicit teme himerice, cu seria sa Hyaku Monogatari (O sută de povești cu fantome).
Această imagine amintește de multe alte lucrări ale artistului. Silueta valului evocă un dragon uriaș, un dragon pe care Hokusai îl desena adesea, în special pe cel al Muntelui Fuji. Valul este amenințător ca moartea, o fantomă cocoțată deasupra marinarilor condamnați, ridicându-și brațele, pliurile și cutele, așa cum face caracatița cu tentaculele sale, un animal care îl bântuie pe Hokusai atât în manga, cât și în imaginile sale erotice. Se găsesc și alte analogii: exploziile de spumă devin ciocuri, gheare de păsări de pradă, mâini cu degete coroiate, colți, mandibule de insecte și mandibule ascuțite.
Valul este redus la două forme simetrice, imbricate, care se opun și se completează reciproc precum yin și yang. Lucrul asupra profunzimii spațiale și perspectivei (uki-e) este, de asemenea, demn de remarcat, cu contrastul puternic dintre fundal și prim-plan: cele două mase vizuale mari care ocupă spațiul, violența marelui val care se opune seninătății fundalului gol, pot evoca simbolul yin și yang. Omul, neputincios, se zbate între cele două. Se poate vedea, așadar, o aluzie la taoism, dar și la budism – lucrurile create de om sunt efemere precum bărcile luate de valul gigantic – și la șintoism – natura este atotputernică.
„Opoziția complementară” dintre yin și yang se reflectă și în culori: albastrul de Prusia contrastează aici cu galbenul rozaliu al fundalului, care este culoarea sa complementară. Simetria imaginii este, așadar, aproape perfectă, atât în ceea ce privește formele, cât și culorile.
Ce face ca gravura lui Hokusai să fie atât de puternică și atemporală?
Este o comoară a genului tradițional de artă japoneză ukiyo-e (literalmente, „imaginea lumii plutitoare / efemere / trecătoare”), o artă a gravurii pe lemn care înfățișează adesea femei frumoase, actori populari, stilul de viață urban și cultura Japoniei din perioada Edo (1600–1867), în special scene din viața de zi cu zi, aspecte legate de căutarea plăcerii, plante, animale și peisaje.
Hokusai ne cufundă în ochiul valului, plasând spirala sa monumentală chiar în centrul gravurii, spre care converg curbele, atrăgându-ne privirea. De asemenea, reușește să ne includă împingând linia orizontului foarte jos, modelându-ne percepția după cea a pescarilor. Acest val este, de asemenea, rezultatul unei împletiri perfecte între golul cerului și plenitudinea mării, precum yin-ul și yang-ul.
Hokusai: cele 3 culori cheie din spatele Marelui Val de la Kanagawa
Hokusai a folosit trei pigmenți. Negrul (și variațiile sale de gri), pe bază de cerneală indiană, este folosit pentru a evoca orizontul furtunos. Albastrul de Prusia domină – și este nuanțat – pentru a reprezenta apa, pescarii și poalele Muntelui Fuji. Galbenul bărcilor și al cerului contrastează cu acest albastru. Albul spumei și al zăpezii corespunde pur și simplu cu suportul de hârtie. Această simplitate face ca fiecare element să fie foarte ușor de descifrat.
Gravura Marele Val este cea mai cunoscută lucrare a lui Hokusai și prima din seria sa „Treizeci și șase de vederi ale Muntelui Fuji”, în care utilizarea albastrului de Prusia a reînnoit limbajul gravurii japoneze. Compoziția lucrării, o sinteză a gravurii tradiționale japoneze și a perspectivei occidentale, i-a adus succes imediat în Japonia și mai târziu în Europa, unde a fost o sursă de inspirație pentru impresioniști.
Mai multe muzee dețin copii, printre care Muzeul Guimet, Muzeul Metropolitan de Artă, Muzeul Britanic, Palazzo Maffei Casa-Museo din Verona și Biblioteca Națională a Franței. Acestea provin, în general, din marile colecții private de gravuri japoneze constituite în secolul al XIX-lea.
Hokusai i-a inspirat pe Claude Debussy, Henri Rivière și arta pop americană
Începând cu anii 1850, europenii s-au îndrăgostit de această gravură. Deținând o gravură, pictorul și gravorul Henri Rivière a folosit-o ca inspirație pentru peisajele sale marine bretone în 1892. Compozitorul Claude Debussy, în 1905, a ales acest motiv pentru coperta partiturii sale La Mer. Mai recent, vedeta americană de artă pop, pictorul și sculptorul Roy Lichtenstein a reinterpretat-o, iar marca de surf Quiksilver a folosit-o pentru logo-ul său.
Titlul lucrării și semnătura lui Hokusai
Cartușul alb din stânga sus conține titlul – Treizeci și șase de vederi ale Muntelui Fuji. Sub un val în largul Kanagawa, în timp ce în stânga lui este scris Hokusai aratame litsu hitsu, adică „de la schimbarea numelui pensulei lui Hokusai în Iitsu”. Perioada Iitsu a marcat apogeul artei pictorului, care a revoluționat tratarea peisajelor, în special cu această gravură.
Hokusai și-a schimbat numele de mai multe ori de-a lungul vieții sale, iar „Itsu” a fost una dintre aceste perioade. Adoptarea unui nou nume coincide adesea cu noi faze în opera sa sau cu o schimbare în preocupările sale artistice.
Numele „Itsu” poate însemna „devino una cu creația”, reflectând călătoria artistică a lui Hokusai de conectare profundă cu subiectele sale. A folosit acest nume în jurul anului 1820, o perioadă în care a continuat să producă lucrări semnificative, precum părțile ulterioare ale seriei Treizeci și șase de vederi ale Muntelui Fuji.
Scurtă biografie a lui Katsushika Hokusai
1760 – S-a născut într-un cartier muncitoresc din Edo (acum Tokyo).
1778 – S-a alăturat atelierului lui Katsukawa Shunshô și a luat numele Shunrô. Va folosi nu mai puțin de șase semnături.
1800 – A adoptat numele Katsushika Hokusai și s-a impus ca artist independent.
1814 – Publicarea primului volum din Manga, o enciclopedie de schițe în 15 volume.
1820 – Începutul perioadei Iitsu, marcată de măiestria sa în peisaje și serii de desene.
1834 – Folosirea unei noi semnături: Gakyô Rôjin Manji („bătrânul maniac al desenului”).
1849 – S-a stins din viață la vârsta de 90 de ani, lăsând în urma sa peste 30.000 de desene.
© CCC