Marguerite Yourcenar, 8 iun. 1903 – 17 dec. 1987, nascuta Marguerite de Crayencour, romanciera, eseista, nuvelista, profesor universitar si traducatoare franco-americana de expresie franceza si origine belgiana. Yourcenar, numele sub care a publicat, este o anagrama a numelui de familie. Este prima femeie membra a Academiei Franceze. A trait 84 de ani.
Avand existenta asigurata datorita averii mostenite, a trait in mai multe tari pana la izbucnirea celui de Al Doilea Razboi Mondial, dupa care s-a stabilit in SUA, in 1949, impreuna cu o prietena americana, profesoara Grace Frick, care ii va fi traducatoare tot restul vietii. A trait cea mai mare parte a vietii in Franta si SUA.
Posedand o bogata cultura clasica si vadind reale aptitudini de prezentare a faptelor istorice, opera ei poarta amprenta unui umanism generos, a unui stil clasic, dens, clar, riguros, erudit, a unei impresionante perfectiuni interioare, dar plina de magie si subtilitate psihologica.
Tripticul autobiografic Labirintul lumii este format din volumele Amintiri pioase (având ân centru istoria familiei materne), Arhive ale Nordului (istoria familiei paterne) și Ce? Eternitatea, în care Marguerite însăși, copilă și adolescentă se lasă întrezărită, dar figura-cheie a întâmplărilor rămîne Michel, tatăl, fascinantul personaj nonconformist care are tăria să rupă cu tradițiile vechii sale familii și să-și trăiască viața ca pe o mare, perpetuă aventură, după propriile-i criterii morale.
Romanul “Memoriile lui Hadrian”, aparut în 1951, a fost un succes la nivel mondial şi i-a adus recunoasterea definitiva a statutului de scriitor.
In 1979, devine membra a Academiei Regale de Limba si Literatura Franceza din Belgia. Marguerite Yourcenar a fost prima femeie aleasa membra a Academiei Franceze, pe 6 martie 1980. Acest eveniment istoric a fost rezultatul uneia dintre cele mai mari lupte din istoria Academiei, argumente pro şi contra care s-au confruntat indelung. In 1982 devine membră a Academiei Americane de Arte și Litere.
A primit numeroase premii printre care: Prix Femina (1968), Grand Prix National des Lettres (1975), Premiul Academiei Franceze (1977), Premiul Erasmus (1983).
Opere principale:
– roman istoric: capodopera sa, Memoriile lui Hadrian sau Memoriile imparatului Adrian, 1951, despre sec. II e.n. al Imperiului Roman;
– romane: Alexis sau Tratat despre lupta zadarnica, 1929; Noua Euridice, 1931; Denarul din vis, 1934; Obolul visului, 1934; Piatra filozofala, 1936; Lovitura de gratie, 1939; Opera la negru (Abisul), 1968;
– nuvele: Povestiri orientale, 1938; Ca o apa care curge, 1982 (Anna Soror, Un om obscur, O dimineaţă frumoasă);
– eseuri: Pindar, 1932; Vise si destine, 1938; Mishima sau viziunea vidului, 1981;
– poeme in proza: Focuri, 1936;
– poezie: Gradina himerelor, 1921 (volum de debut, finanțat de tatăl său, inspirat de legenda lui Icar); Zeii nu sunt morti, 1922;
– corespondenta: De la Hadrian la Zenon 1951-1956;
– trilogia autobiografica Labirintul lumii, dominata de miturile Antichitatii: Amintiri pioase, 1974; Arhivele Nordului, 1977; Ce? Eternitatea, 1988;
– teatru: Electra sau Caderea mastilor, 1954; Misterul lui Alceste, 1963; Cine nu are un Minotaur?, 1963.
Numeroase traduceri din:
– greaca: o antologie a poetilor Antichitatii, Coroana Lirei
– negro-spirituals: culegerea Râu adanc, râu întunecat, Blues si Gospels
– engleza: Valurile de Virginia Woolf, Ce stia Maisie de Henry James