Maupassant: prietenii, mentorii și femeile din viața sa

Maupassant a avut o viață mondenă foarte agitată. Senzual și intelectual, a acumulat relații trecătoare și s-a înconjurat de cele mai mari nume din literatură.

Legănat încă din copilărie de lumea artelor și a literelor prin intermediul mamei sale, Guy de Maupassant s-a orientat în mod natural către profesia de scriitor. Flaubert, văzând în el un artist de geniu, l-a învățat tot ce știa. Amante, mentori, prieteni, Maupassant a creat un cerc intim care creștea pe zi ce trece. După publicarea nuvelei Bulgăre de seu (Boule de Suif), a cunoscut o ascensiune socială fulgerătoare. Maupassant va profita apoi de succesul său pentru a seduce sexul frumos, legând prietenii amoroase și legături pasionale.

Dar toate aceste excese îl vor afecta în cele din urmă. La 27 de ani, a contractat lues și a devenit depresiv, coborând apoi în subteranele nebuniei. Trăind din ce în ce mai izolat, aversiunea lui față de societate creștea pe măsură ce paranoia avansa. Cu toate acestea, nu s-a oprit din scris. În cărțile sale, Maupassant descrie nebunia care acum îi stăpânea complet viața. Se documentează și se înconjoară de o cu totul altă categorie de oameni: psihologi, medici, cercetători…

La acea vreme, schimburile de idei se făceau adesea în mod epistolar. S-au găsit astfel multe scrisori schimbate cu necunoscute, care mai târziu i-au devenit iubite. Scrisorile oferă și posibilitatea de a găsi urmele discuțiilor dintre Maupassant și Zola. Ca într-un jurnal intim, Maupassant își împărtășește stările de spirit, își dezvăluie secretele și cele mai mici acțiuni și gesturi.

Iată personalitățile care au influențat acest mare romancier:

O mamă cu inițiativă

Mama lui, Laure Le Poitevin, era o femeie foarte cultă, care vorbea engleză și italiană. Pasionată de literatură și poezie, l-a introdus pe tânărul Guy de Maupassant în lumea literelor, făcându-l să-l descopere pe Shakespeare și prezentându-i-l pe Flaubert. Îl întâlnea adesea pe acesta din urmă care era cel mai bun prieten al fratelui ei.

Flaubert, mentorul literar

Gustave Flaubert s-a împrietenit cu tânărul Maupassant. Pe lângă talentul lui literar, aprecia latura jucăușă a lui Maupassant, epicurian în suflet. Flaubert îl îndruma, îi prezenta oameni din lumea bună. Printre alții, i-a descoperit pe Ivan Turgheniev, Émile Zola și mulți alți scriitori naturaliști și realiști. Aceste curente literare vor influența toată opera lui Guy de Maupassant.

Turgheniev, al doilea tată

Turgheniev, autor rus, ocupă un loc important în opera lui Maupassant. Acesta din urmă îl admira și îl descria drept un duplicat al maestrului său (Flaubert), care putea fi chemat să-l înlocuiască. Turgheniev face una dintre cele mai emblematice declarații despre Maupassant, un băiat „care nu și-a cunoscut tatăl și care l-a întâlnit”, dezvăluind astfel latura sa paternă față de tânărul poet.

Algernon Swinburne, supraviețuitorul

În vara anului 1864, tânărul Maupassant, bun înotător, l-a salvat de la înec pe poetul britanic Algernon Charles Swinburne (1837-1909). Pentru a-i mulțumi, acesta din urmă l-a invitat la vila lui. La acesta acasă se îngrămădeau mărunțișuri și obiecte macabre, inclusiv o mână, probabil cea a unui deținul torturat. Această întâlnire l-a inspirat pe Maupassant pentru nuvela sa Mâna jupuită (La Main d’écorché).

Gisèle d’Estoc, corespondenta

În 1862, Maupassant a primit o scrisoare de la o tânără. În urma zvonurilor care circulau despre virilitatea sa incredibilă, tânăra a vrut să-și încerce puterea de seducție. Maupassant îi va răspunde: „Tu ești necunoscuta la care visează poeții!” Corespondența va continua ceva timp până când Maupassant va ajunge să o întâlnească pe necunoscuta care îi va deveni iubită. Numele ei? Viitoarea scriitoare, sculporiță și feministă Gisele d’Estoc. Avea 17 ani.

Émile Zola, confidentul

Maupassant își datorează adevăratele începuturi ca scriitor lui Émile Zola. Zola i-a propus să contribuie la colecția colectivă de nuvele Serile la Médan (Les Soirées de Médan). Publicarea în 1880 a nuvelei sale Bulgăre de seu (Boule de Suif), o capodoperă de necontestat, l-a făcut celebru. Corespondența lor este impregnată de admirație și afecțiune reciprocă. Împreună discutau despre scris, despre lecturi, despre călătorii sau despre femei…

Maria Bașkirțeva, corespondenta misterioasă

În primăvara lui 1884, Guy a primit o scrisoare anonimă de la o tânără. „Acum ascultă-mă cu atenție, voi rămâne mereu necunoscută.” Maupassant era intrigat și sedus. Îi răspunde, iar schimbul epistolar va dura din martie până în mai 1884. Poetul va ghici identitatea corespondentei sale misterioase, memorialista, pictorița și sculptorița, de origine ucraineană, Maria Bașkirțeva, fără să se știe dacă s-au întâlnit vreodată cu adevărat. Maria, care știa că este condamnată, a murit șase luni mai târziu, la vârsta de 26 de ani.

Alexandre Dumas-fiul și invidia

Dumas și Maupassant luau cu plăcere prânzul împreună. Alexandre spunea că regretă că nu l-a putut antrena pe tânărul Guy: „dacă aș fi avut o asemenea pricepere, l-aș fi făcut moralist…” Flaubert, la rândul său, încercase să-l facă artist. “Flaubert, un gigant care taie o pădure pentru a face o cutie… Cutia este perfectă, dar chiar a costat prea mult!” a exclamat Dumas.

Joséphine Litzelmann, soția ilegitimă

Joséphine Litzelmann era o croitoreasă modestă. Maupassant a întalnit-o în timpul unui tratament balnear și, la scurt timp, s-a format cuplul nelegitim. Ilegitim, dar asumat, deoarece Maupassant era de acord să asigure nevoile Joséphinei. În 1883, au avut un fiu, iar alți doi copii se vor naște în 1884 și 1887. Maupassant nu-i va recunoaște pe niciunul dintre ei.

Contesa Emanuela Potocka, cea curtată

Contesa Potocka, aristocrată italo-poloneză, descendentă a unei familii nobiliare din Italia, era renumită pentru inteligența și frumusețea sa, dar și pentru salonul ei parizian. Un loc în care se întâlnea o elită de oameni de lume, scriitori, artiști, erudiți și literați. Salonul ei a devenit la modă și era vizitat de Proust, Maupassant, Barrès, Bourget, Robert de Montesquiou, Reynaldo Hahn, Widor și alții. Ea a fondat „cina Macabeilor” unde curtea ei de admiratori trebuia să o distreze până la sfârșitul vieții. Impetuoasă, dependentă de narcotice și strălucitoare, ea l-a captivat pe Maupassant care o curta.

Maria Kann, seducătoarea

Marie Kann, născută la Poltava (Imperiul rus), muza romancierului și criticului Paul Bourget și a lui Guy de Maupassant, era o tânără drăguță, inteligentă, perfidă și cheltuitoare, care și-a ruinat complet soțul, Edouard Kann, un bancher bogat, evreu de origine vieneză. Saloanele sale erau puncte de întâlnire între elitele mondene, culturale și politice, contribuind la integrarea femeilor din înalta societate evreiască în societatea pariziană a celei de-a Treia Republici.  Plăcându-i să seducă, a devenit iubita lui Maupassant. Ea l-a influențat în unele dintre romanele sale care seamănă foarte mult cu cele ale lui Paul Bourget, iubitul Mariei. După despărțirea lor, el își va acuza fosta iubită că i-a dezvăluit lui Maupassant subiectul romanelor pe care urma să le publice.

Frații Goncourt și discordia

Prietenia scriitorului cu frații Goncourt a fost de foarte scurtă durată. Frații Goncourt, Edmond și Jules, erau doi scriitori francezi cărora nu le plăcea „moralismul”. Caracterul exagerat de franc și direct al lui Maupassant nu se potrivea atunci cu lumea scandaloasă pe care cei doi frați o creaseră în jurul lor. Bârfele, superficialitatea și gelozia erau răspândite în salonul lor literar, ceea ce îl nemulțumea foarte mult pe Maupassant.

Charcot și psihologia

Maupassant devenise pasionat de patologiile creierului și de psihologie. Nebunia a fost întotdeauna o temă centrală în lucrările sale. Pentru a fi cât mai aproape de realitate, a luat lecții cu neurologul Jean-Martin Charcot la Salpêtrière. Acest medic nu era singurul care îl interesa pe scriitor. De asemenea, Maupassant citează în „Le Horla” lucrarea doctorului Ambroise-Auguste Liébeault și a doctorului neurolog Hippolyte Bernheim.

© CCC

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.