Milan Kundera

Milan Kundera, 1 apr. 1929 – 11 iul. 2023, romancier, scenarist, dramaturg, eseist și poet de origine cehă. A trăit 94 de ani.

Viața lui Milan Kundera s-ar putea rezuma în doua etape: autor disident în Cehoslovacia, a devenit, în 1975, o figură majoră a vieții literare franceze și internaționale. A emigrat în Franta în 1975, obținând cetățenia franceză pe 1 iulie 1981.

Inițial, a aderat la Partidul Comunist, primele scrieri ale studentului în literatură, estetică și film înscriindu-se într-o viziune marxistă asupra lumii. Cu toate acestea, lirismul și poezia sensibilă a lucrărilor precum Ultimul mai sau Monologuri l-au distanțat curând de realismul socialist promovat de regim.

Începând din anii 1960, critica sa a devenit mai virulentă: Gluma  și Iubiri caraghioase întruchipează cu forță spiritul libertății care este exprimat în timpul Primăverii de la Praga, la care a participat în mod activ.

După ce i s-a retras cetățenia cehă, Franța i-a oferit o primire călduroasă și a devenit profesor la Universitatea din Rennes și la EHESS din Paris.

În limba lui Molière, Kundera va semna lucrările sale de mare succes, inclusiv capodopera sa: Insuportabila ușurătate a ființei, publicată în 1984. Aici își continuă reflecția asupra cuvântului, iluziei și condiției umane, precum și asupra eternei reîntoarceri nietzscheene. Această lucrare conține, de asemenea, definiția “kitsch”-ului, devenită o definiție de referință.

Analist al propriei sale opere, Milan Kundera a scris mai multe lucrări teoretice, precum Arta romanului, care îl plasează printre cei mai mari gânditori contemporani ai literaturii.

Este singurul scriitor în viață care și-a făcut intrarea în Pleiadă, figurând în galeria marilor scriitori precum Proust și Balzac, Rabelais și Molière, Goethe și Conrad.

A primit Premiul Medicis pentru autori străini, in 1973, pentru Viața este în altă parte, Premiul Ierusalim în 1985, Premiul Azi, în 1993, pentru Testamente tradate, Premiul Herder în 2000, Marele Premiu al Academiei Franceze pentru Literatură pentru întreaga opera, în 2001, Premiul Mondial Cino Del Duca în 2009 și Premiul BnF în 2012. Numele său a fost menționat de mai multe ori pe listele Premiului Nobel pentru Literatură.

Lucrările sale au fost traduse în circa treizeci de limbi.

Opere principale:

– nuvele: Iubiri caraghioase, 1963 (colecție de șapte nuvele, punctul de plecare al oricărei întreprinderi romanești a lui Kundera, un fel de laborator al primelor sale romane în care sunt abordate principalele sale teme, chiar teze dezvoltate în romanele publicate ulterior);

– romane: Gluma, 1967; Viața e în altă parte, 1973; Valsul de adio, 1976; Cartea râsului și a uitării, 1979; Insuportabila ușurătate a ființei, 1984 (autorul studiază mitul nietzschean al eternei reîntoarceri. Acesta se concentrează asupra faptului că Omul trăiește o singură dată, viața lui nu se repetă, astfel încât nu își poate corecta greșelile. Și, din moment ce viața este unică, omul preferă să trăiască în ușurătate, într-o lipsa totală de responsabilitate); Nemurirea, 1990; Lentoarea, 1995; Identitatea, 1998; Ignoranța, 2003;

– teatru: Jacques și stăpânul său, omagiu lui Denis Diderot, 1981; Teatrul Mathurins, 1981;

– eseuri: Arta romanului, 1986; Jeannie Dumesnil, 1991; Testamentele trădate, 1993; Cortina, 2005; Întâlnirea, 2009.

***

Premiul Medicis este un premiu literar francez, fondat de Gala Barbisan și Jean-Pierre Giraudoux, la 1 aprilie 1958, pentru a recompensa un roman, o povestire, o colecție de nuvele al căror autor este debutant sau nu are înca o notorietate corespunzatoare talentului său. Mai înainte, era acordat în același timp cu Premiul Femina la hotelul  Crillon, dar acum este decernat cu două zile mai târziu, la restaurantul La Méditerranée situat în Piata Odéon din Paris.

În plus, față de Premiul Medicis, Premiul Medicis étranger (pentru autori străini, de altă naționalitate) se acordă începând din anul 1970, iar Premiul Medicis pentru eseu, din 1985.