Milan Kundera

milan_kundera

Milan Kundera, 1 apr. 1929, scriitor francez de origine ceha.

Viata lui Milan Kundera s-ar putea rezuma in doua etape: autor disident in Cehoslovacia, a devenit, in 1975, o figura majora a vietii literare franceze si internationale. A emigrat in Franta in 1975, obtinand cetatenia franceza pe 1 iulie 1981.

Initial, a aderat la Partidul Comunist, primele scrieri ale studentului in literatura, estetica si film inscriindu-se intr-o viziune marxista asupra lumii. Cu toate acestea, lirismul si poezia sensibila a lucrarilor precum Ultimul mai sau Monologuri l-au distantat curand de realismul socialist promovat de regim. Incepand din anii 1960, critica sa a devenit mai virulenta: Gluma si Iubiri caraghioase intruchipeaza cu forta spiritul libertatii care este exprimat in timpul Primaverii de la Praga, la care a participat in mod activ.

Dupa ce i s-a retras cetatenia ceha, Franta i-a oferit o primire calduroasa si a devenit profesor la Universitatea din Rennes si la EHESS din Paris. In limba lui Molière, Kundera va semna lucrarile sale de mare succes, inclusiv capodopera sa: Insuportabila usuratate a fiintei, publicata in 1984. Aici isi continua reflectia asupra cuvantului, iluziei si conditiei umane, precum si asupra eternei reintoarceri nietzscheene. Aceasta lucrare contine, de asemenea, definitia “kitsch”-ului, devenita o definitie de referinta.

Analist al propriei sale opere, Milan Kundera a scris mai multe lucrari teoretice, precum Arta romanului, care il plaseaza printre cei mai mari ganditori contemporani ai literaturii. Este singurul scriitor in viata care si-a facut intrarea in Pleiada, figurand in galeria marilor scriitori precum Proust si Balzac, Rabelais si Molière, Goethe si Conrad.

A primit Premiul Medicis pentru autori straini, in 1973, pentru Viata este in alta parte, Premiul Ierusalim in 1985, Premiul Azi, in 1993, pentru Testamente tradate, Premiul Herder in 2000, Marele Premiu al Academiei Franceze pentru Literatură pentru intreaga opera, in 2001, Premiul Mondial Cino Del Duca in 2009 si Premiul BnF in 2012. Numele sau a fost mentionat de mai multe ori pe listele Premiului Nobel pentru Literatura. Lucrarile sale au fost traduse in circa treizeci de limbi.

Opere principale:

– nuvele: Iubiri caraghioase, 1963 (colectie de sapte nuvele, punctul de plecare al oricarei intreprinderi romanesti a lui Kundera, un fel de laborator al primelor sale romane in care sunt abordate principalele sale teme, chiar teze dezvoltate in romanele publicate ulterior).

– romane: Gluma, 1967; Viata e in alta parte, 1973; Valsul de adio, 1976; Cartea rasului si a uitarii, 1979; Insuportabila usuratate a fiintei, 1984 (autorul studiază mitul nietzschean al eternei reintoarceri. Acesta se concentreaza asupra faptului ca Omul traieste o singura data, viața lui nu se repeta, astfel incat nu isi poate corecta greselile. Si, din moment ce viata este unica, omul prefera sa traiasca in usuratate, intr-o lipsa totala de responsabilitate); Nemurirea, 1990; Lentoarea, 1995; Identitatea, 1998; Ignoranta, 2003.

– teatru: Jacques si stapanul sau, omagiu lui Denis Diderot, 1981; Teatrul Mathurins, 1981.

– eseuri: Arta romanului, 1986; Jeannie Dumesnil, 1991; Testamente tradate, 1993; Cortina, 2005; Intalnirea, 2009.

***

Premiul Medicis este un premiu literar francez, fondat de Gala Barbisan si Jean-Pierre Giraudoux, la 1 aprilie 1958, pentru a recompensa un roman, o povestire, o colectie de nuvele al caror autor este debutant sau nu are inca o notorietate corespunzatoare talentului sau. Mai inainte, era acordat in acelasi timp cu Premiul Femina la hotelul  Crillon, dar acum este decernat cu doua zile mai tarziu, la restaurantul La Méditerranée situat in Piata Odéon  din Paris.

In plus fata de Premiul Medicis, Premiul Medicis étranger (pentru autori straini, de alta nationalitate) se acorda incepand din anul 1970, iar Premiul Medicis pentru eseu, din 1985.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.