Mirajul Indiei – Varanasi (Kashi) – Orașul luminii (1)

Varanasi sau Kashi (Orașul luminii), India

Varanasi, orașul sfânt al Indiei

kashi

“Varanasi este mai vechi decât istoria, mai vechi decât tradiția, mai vechi chiar

decât legenda și arată de două ori mai vechi decât toate puse laolaltă.” – Mark Twain

Unul dintre marile orașe din India, Varanasi, numit și Benares, Banaras sau Kashi, este situat în sud-estul statului Uttar Pradesh, în nordul Indiei, în Câmpia Gangelui, pe malul stâng al fluviului Gange, fiind unul dintre cele șapte orașe sacre ale hinduismului. Orașul este dedicat în principal zeului Shiva, simbolul mitologiei hinduse.

Aparținând trinității divine Trimurti, Shiva este zeul distrugerii, în timp ce Brahma este creatorul, iar Vishnu păstrătorul și conservatorul. Chiar dacă reprezintă distrugerea, Shiva este văzut ca o forță pozitivă a Universului, deoarece distrugerea este, în hinduism, urmarea firească a creației.

Se crede că Buddha a fondat budismul aici în jurul anului 528 î.e.n., când a ținut prima sa predică, „Punerea în mișcare a roții Dharmei”, la Sarnath, în apropiere de Varanasi. Importanța religioasă a orașului a continuat să crească în secolul al VIII-lea, când filozoful reformator al hinduismului, Adi Shankara, a stabilit închinarea la zeul Shiva, ca sectă oficială la Varanasi.

Varanasi a fost centrul cultural din nordul Indiei timp de câteva mii de ani fiind strâns asociat cu fluviul Gange. Timp de câteva milenii, rolul său de capitală religioasă a hinduismului, budismului și iudaismului a transformat orașul într-un centru major de pelerinaj, cei mai mulți pelerini găzduiți fiind din India.

Orașul a fost mult timp un centru educațional și muzical: mulți filozofi, poeți, scriitori și muzicieni indieni proeminenți trăiesc sau au trăit în oraș.

Varanasi este cunoscut în întreaga lume pentru numeroasele sale ghat-uri, terasamente realizate în trepte din dale de piatră de-a lungul malului fluviului, unde pelerinii efectuează abluțiuni rituale. Spectacolul ghat-urilor – scări uriașe pe care se coboară pentru scăldatul ritualic în apele purificatoare ale Gangelui și unde ard rugurile funerare – atrage vizitatori din întreaga lume.

Se crede că este benefic să mori și să fii incinerat în Varanasi. Hindușii cred că a muri aici și a fi incinerat de-a lungul malurilor „sfântului” fluviu Gange permite întreruperea lanțului reîncarnărilor, ruperea ciclului renașterii și atingerea mântuirii, făcându-l un centru major pentru pelerinaj.

Cele 1.500 de temple ale orașului, dedicate zeilor hindusi, se ridică pe un perimetru de 80 de kilometri. Datorită distrugerii care a urmat cuceririi musulmane, interesul arhitectural al Benaresului este totuși limitat, templele datând doar din secolele XVII și XVIII.

Orașul este construit pe o terasă de calcar pe malul stâng al fluviului sacru și depinde în mare măsură de activitatea de pe țărm. Dar are și alte activități decât primirea pelerinilor (mai mult de un milion pe an) și a turiștilor. În mod tradițional, este un centru comercial mare, proporțional cu populația rurală densă din câmpie. Este, de asemenea, un centru universitar, a cărui activitate este legată de prezența multor brahmani. Țesutul bumbacului și a mătăsii, în ateliere urbane sau împrăștiate în mediul rural, dar supus comercianților orașului, își datorează originea pieței constituite de vizitatori.

Etimologie

Etimologia tradițională leagă „Varanasi” de numele a doi afluenți ai Gangelui care formează granițele orașului: Varuna, care curge încă în nordul Varanasi și Assi, astăzi un mic pârâu ce curge în partea de sud a orașului, lângă Assi Ghat. Orașul vechi este situat pe malul nordic al Gangelui, delimitat de Varuna și Assi. O altă ipoteză este că numele provine direct de la râul Varuna, numit anterior Varanasi.

În Rig Veda, o veche colecție sacră indiană de imnuri sanscrite dedicată zeităților rigvedice, orașul este numit Kasi sau Kashi din rădăcina verbului sanskrit kaś- „a străluci”, făcând Varanasi cunoscut sub numele de „Orașul luminii”, „orașul luminos ca sediu eminent al învățăturii”, cu referire la statutul orașului de centru al erudiției, literaturii și culturii indiene. Acest nume era folosit și de pelerinii din perioada liderului spiritual indian, fondator al Budismului, Buddha.

Textele religioase hinduse folosesc multe epitete pentru a se referi la Varanasi, Kasika (sanscrită: „cel strălucitor”), Avimukta (sanscrită: „niciodată uitat”, de Shiva), Anandakanana (sanscrită:„pădurea fericirii supreme, a beatitudinii”) și Rudravasa (sanscrită: „locul unde Shiva își are reședința”).

Mitologia hindusă

Conform mitologiei hinduse, Varanasi a fost fondat de Shiva, una dintre cele trei zeități principale împreună cu Brahma și Vishnu. În timpul unei lupte între Brahma și Shiva, unul dintre cele cinci capete ale lui Brahma a fost rupt de Shiva. Așa cum era obiceiul, învingătorul a purtat atârnat de mână capul adversarului ucis ca un act de ignominie (infamie, lipsă de noblețe) și un semn al curajului său. De asemenea, i-a pus un căpăstru în gură. Shiva a dezonorat astfel capul lui Brahma și l-a ținut tot timpul cu el. Când a ajuns în orașul Varanasi, capul atârnat al lui Brahma a căzut din mâna lui Shiva și a dispărut în pământ. Prin urmare, Varanasi este considerat un loc extrem de sfânt.

Istorie

Varanasi este unul dintre cele mai vechi orașe locuite continuu din lume. Istoria sa timpurie este cea a primei așezări ariene (denumire veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene) din mijlocul văii Gangelui.

Deși conform tradiției datează din anul 3000 î.e.n., orașul Varanasi a fost probabil fondat în secolul al VII-lea î.e.n. Fiind centrul antic al studiilor religioase, la periferia sa, în Sarnath, o localitate situată la zece kilometri spre nord, Buddha a ținut prima sa predică după Iluminare. Orașul este menționat în epopeile hinduse Mahabharata și Ramayana.

Până în mileniul II î.e.n., Varanasi era un sediu al religiei și filozofiei ariene și, de asemenea, un centru comercial și industrial renumit pentru țesăturile de muselină și mătase, parfumuri, articole de fildeș și sculpturi.

Varanasi era capitala regatului Kashi în timpul lui Buddha (secolul al VI-lea î.e.n.), care a ținut prima predică în apropiere, la Sarnath. Orașul a rămas un centru de activități religioase, educaționale și artistice, după cum atestă celebrul pelerin budist chinez Xuanzang, care l-a vizitat în jurul anului 635 e.n. și a spus că orașul se întindea pe aproximativ 5 km de-a lungul malului vestic al Gangelui.

Simbol emblematic al hinduismului, a fost jefuit sau distrus de mai multe ori de diferite dinastii musulmane, prima dată de armata Imperiului Ghaznavid condus de o dinastie mamelucă de origine turcă, în 1033, materialele de construcție ale templelor distruse fiind refolosite pentru a construi moschei.

Astfel, Varanasi s-a aflat în declin timp de trei secole de ocupație musulmană, începând cu 1194. Multe dintre templele hinduse ale orașului au fost distruse în perioada stăpânirii musulmane și cărturarii erudiți au fugit în alte părți ale țării.

În timpul conducerii musulmane, până în Evul Mediu, orașul a continuat ca un important centru de rugăciune, pelerinaj, misticism și poezie hindus, care a contribuit în continuare la reputația sa de centru de importanță culturală și educație religioasă. Tulsidas și-a scris poemul epic despre viața lui Rama numit Ram Charit Manas în Varanasi. Mai multe alte figuri importante ale mișcării Bhakti s-au născut la Varanasi, inclusiv Kabir și Ravidas. Guru Nanak a vizitat Varanasi pentru festivalul Maha Shivaratri în 1507, o călătorie care a avut un rol important în fondarea sikhismului.

Împăratul mogul (din dinastia mongolă care a cucerit India) Akbar, din secolul al XVI-lea, a susținut oarecum activitățile religioase și culturale ale orașului. În secolul al XVI-lea, Varanasi a cunoscut o renaștere culturală sub împăratul mogul Akbar, care a patronat orașul și a construit două temple mari dedicate lui Shiva și Vishnu.

A existat apoi un alt obstacol în calea evoluției orașului în timpul domniei împăratului mogul Aurangzeb. Acesta a condus ultima campanie de distrugere a orașului, redenumindu-l Mohammadabad, la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Regatul Benares a primit statut oficial de regat independent în secolul al XVIII-lea, în 1737, și a continuat ca zonă guvernată de dinastia mogulă până la Actul de Independență a Indiei din 1947 care a dus la dizolvarea Imperiului Britanic Indian.

O mare parte din ceea ce este considerat modern în Varanasi a fost construit în timpul secolului al XVIII-lea, de către regii brahmani Maratha și Bhumihar. Mai târziu, casta indiană de războinici și nobili, Maratha, a sprijinit o nouă renaștere.

În 1775, orașul a intrat sub control britanic, rămânând un centru comercial și religios sub conducerea britanică ulterioară.

În 1910 britanicii au făcut din Varanasi un nou stat indian, cu orașul Ramnagar (pe malul opus) ca sediu, dar fără jurisdicție asupra orașului Varanasi. În 1947, după independența Indiei, Varanasi a devenit parte a statului Uttar Pradesh.

Această istorie zbuciumată explică tensiunile constante dintre comunitățile din oraș și penuria monumentelor antice. Majoritatea templelor din Varanasi datează din secolele XVII și XVIII. Cu toate acestea, își păstrează permanent caracterul sacru și poziția de principal oraș al hinduismului.

Poetul mistic și reformatorul religios indian Kabir, poetul și filozoful indian Goswami Tulsidâs și eruditul sanscrit Acharya Rameshvar Jha și-au petrecut cea mai mare parte a vieții la Varanasi.

Orașul Contemporan

Varanasi are cea mai bună fațadă fluvială din India, cu kilometri de ghat-uri sau trepte care coboară în râu, pentru scăldatul religios; o serie de sanctuare, temple și palate se ridică pe niveluri diferite de la marginea apei. Străzile interioare ale orașului sunt înguste, sinuoase și impracticabile pentru traficul cu motor; suburbiile exterioare mai noi sunt mai spațioase și sunt așezate mai sistematic. Orașul sacru este delimitat de un drum cunoscut sub numele de Panchakosi; credincioșii hinduși speră să meargă pe acel drum și să viziteze orașul o dată în viață și, dacă este posibil, să moară acolo la bătrânețe. Situl primește peste un milion de pelerini în fiecare an. În plus, mii de turiști interni și străini se adună anual în oraș, iar activitățile legate de turism constituie o componentă semnificativă a economiei locale.

Orașul Varanasi este renumit în special pentru zecile sale de ghat-uri, 84 în total, care se întind pe 6,8 km de-a lungul malului stâng al Gangelui formând o semilună. Termenul „Ghat” se referă la o zonă din vecinătatea fluviului, unde scările duc spre apele sale. Ghat-urile sunt formate dintr-un set de trepte (sau gradene), scări de piatră care coboară în fluviu, acoperind malurile acestuia și oferind acces în apele sale. Fluviul este cel mai adesea un fluviu sacru, precum fluviul Gange în Varanasi. Se crede că celor care mor în Varanasi li se șterg toate păcatele și li se pune capăt ciclului de reîncarnări, motiv pentru care mii de hinduși vor să-și dea ultima suflare în acest oraș. Este un loc important pentru scăldatul ritualic, abluțiunea (spălare rituală a corpului prescrisă de unele religii pentru purificare) rituală a hindușilor, precum și un loc unde se aduc ofrande.

Se crede că Ghat-urile din Varanasi acționează ca o punte de legătură între Lumea fizică (Pământul) și Lumea spirituală (Lumea divină). Mulți oameni în vârstă și bolnavi din diferite părți ale Indiei vin special la Varanasi pentru a muri aici și cenușa să le fie împrăștiată în Gange. Potrivit mitologiei hinduse, dacă cineva moare la Varanasi, va atinge Moksha sau Mântuirea și va scăpa de ciclul vieții și al morții. Oamenii spun rugăciuni la aceste Ghat-uri și fac cadouri și donații brahmanilor (preoți ai lui Brahma, cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene) care efectuează diverse ritualuri. Se crede, de asemenea, că a face o baie sfântă de-a lungul Ghat-ului, echivalează cu spălarea păcatelelor acumulate în viețile anterioare și în viața actuală. De aceea, scăldatul în apele sfinte ale Gangelui înainte de efectuarea rugăciunilor are o mare importanță pentru credincioșii hinduși.

Varanasi se mândrește cu zecile sale de ghaturi, cel mai mare fiind Dasashvamedh Ghat și Assi Ghat (acesta din urmă, la confluența fluviului Gange și a râului Assi, este considerat deosebit de sfânt).

Cele mai importante cinci ghat-uri au o semnificație spirituală și religioasă: Assi Ghat ca cerul, Dasashwamedha Ghat ca eterul, Manikarnika Ghat ca focul, Panchganga Ghat ca apa și Adikeshava Ghat ca pământul.

Dasaswamedh Ghat este principalul ghat din Varanasi. Este situat aproape de Templul Shri Kashi Vishwanath și este considerat cel mai spectaculos ghat. Spectacolele Ganga Arti interpretate aici merită să fie văzute.

Dasaswamedh Ghat

Rugăciune către fluviul Gange, Ganga arti, seara, la Dasaswamedh Ghat,

cu deepam-uri (lămpi) cântărind cca. 4,5 kg

Assi Ghat este cel mai sudic ghat din Varanasi. Este situat la confluența fluviului Gange și a râului Assi. Ganga Arti de la Assi Ghat este o atracție turistică majoră.

Assi Ghat

Rugăciune către fluviul Gange, Ganga arti, dimineața, la Assi Ghat

Video: Ganga arti în Varanasi, un adevărat spectacol de sunet și lumină

Două ghat-uri sunt dedicate incinerării morților, cel mai faimos fiind Manikarnika Ghat, unul dintre cele mai vechi și mai sacre dintre toate gath-urile din Varanasi și Harish Chandra Ghat, ambele folosite pentru incinerarea hindusă și ritualurile conexe. Aici la Varanasi sunt păstrate registrele genealogiei hinduse.

Manikarnika Ghat

Ahilya Ghat este numit după Ahilya Bai Holkar, (domnie între 1767-1795), cunoscută și sub numele de Regina Filozof, regina dinastiei Holkar, Imperiul Maratha, din regatul Malwa, India.

Ahilya Ghat

Chiar la nord de Dashashwamedh Ghat, se află Man Mandir Ghat, construit în 1600 de Raja Man Singh și a găzduit mai târziu un observator. Colțul nordic al ghatului are un balcon frumos sculptat în piatră.

Man Mandir Ghat

Dintre cele aproximativ 1500 de temple din oraș, cel mai important este Templul Shri Kashi Vishwanath sau „Templul de Aur”, aflat în Cartierul Vechi adiacent râului Gange. Construit în secolul al X-lea, a fost distrus de mai multe ori și înlocuit de o moschee. Clădirea actuală, construită între 1750 și 1777, datorită lui Ahalya Bai din Indore, o înlocuiește pe cea distrusă de Aurangzeb. Accesul său este interzis non-hindușilor.

Templul Kashi Vishwanath

Conducătorul Maratha, Malhar Rao Holkar (1693-1766), a vrut să demoleze moscheea și să reconstruiască templul Vishweshwar pe locul respectiv. Mai târziu, în 1780, nora sa Ahilyabai Holkar a construit actualul Templu Kashi Vishwanath, Noul Templu Kashi Vishwanath, cu cele șapte temple separate.

Noul Templu Kashi Vishwanath se înalță pe malul opus templului distrus

Noul Templu Vishwanath construit în incinta campusului Universității Hinduse Benares

Cu toate acestea, din cauza distrugerii din timpul cuceririlor musulmane, majoritatea templelor vechi au dispărut, iar clădirile actuale datează în principal din secolele XVII – XVIII.

Marea Moschee a lui Aurangzeb este o altă clădire religioasă proeminentă. Moscheea Gyanvapi a fost ridicată de împăratul mogul Aurangzeb în 1696, pe amplasamentul Templului Kashi Vishwanath sau Templul de Aur care a fost distrus, rămânând doar câteva ruine din acesta.

Moscheea Gyanvapi lângă ruinele Templului Kashi Vishwanath

Templul Vishwanath a fost în mare parte înlocuit și a fost folosit ca zid qibla (care indică direcția spre Mecca) al marii moscheii construite în locul său.

[Qibla, înseamnă „direcțe”; este direcția în care se îndreaptă un musulman atunci când își face rugăciunea. Este stabilită către Kaaba care se află în Mecca. Cele mai multe moschei conțin o nișă în perete cunoscută sub numele de mihrab care indică direcția spre Kaaba.]

Această moschee, a cărei fațadă este modelată parțial după intrarea mausoleului Taj Mahal, are minarete care se înalță la 71 m deasupra fluviului Gange.

Moscheea Gyanvapi

Orașul este un centru de arte și meserii, atizanat, dans și o formă a muzicii clasice hidustane, benares gharana, un acompaniament ritmic cu două tobe de mână, de dimensiuni diferite, cea mică pentru sunete înalte, iar cea mai mare pentru sunete joase.

Varanasi este renumit pentru țesăturile din muselină și mătase, țesături din brocart cu fire de aur și argint, parfumuri, lucrări din fildeș, sculpturi, jucării din lemn, brățări din sticlă, articole din alamă, covoare și bijuterii. Tot aici meșteșugarii produc sari-uri de mătase brodate, instrumente muzicale, anluminuri, bijuterii, articole din bronz.

Sari indian de satin și de mătase

Piesă principală din costumul femeiesc tradițional indian, constituită dintr-o fâșie de țesătură dreaptă, care se înfășoară în jurul corpului ca o fustă strâmtă, un capăt strângând mijlocul ca un cordon, iar celălalt capăt, liber, aruncându-se peste umăr.

Anluminură indiană, ilustrație de manuscris medieval

Miniatură indiană

Muzeul Bharat Kala

Muzeul Bharat Kala

Bharat Kala Bhavan este un celebru muzeu a cărui colecție de picturi indiene, în principal miniaturi, este probabil cea mai bogată din lume. Situat în incinta Universității Hinduse Bharat, Muzeul Bharat Kala este un muzeu de artă și arheologie. Găzduiește o colecție rară de picturi miniaturale din Rajasthani, Gujarati și Pahari, sculpturi hinduse și budiste, manuscrise, artefacte, miniaturi mogule, textile din brocart, statui din bronz, articole din fildeș, bijuterii etc. Superbul muzeu Bharat Kala Bhavan conține peste 103.476 de exponate, colecții de picturi în miniatură, sculpturi, manuscrise din frunze de palmier și exponate de istorie locală.

Varanasi a fost un oraș al învățăturii hinduse de-a lungul veacurilor. Există nenumărate școli și nenumărați pandiți brahmani (sng., pandit; titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India), care sunt responsabili pentru continuarea învățăturii tradiționale. Există trei universități, inclusiv marea și importantă universitate hindusă Banaras (1915) și peste douăsprezece colegii și licee.

Universitatea Hindusă Banaras, înființată în 1917 se remarcă prin biblioteca sa masivă, cu peste un milion de cărți. Campusul principal al universității, întins pe 5,3 km2, a fost construit pe un teren donat de Kashi Naresh Prabhu Narayan Singh, conducătorul ereditar al Banaras.

BHU este organizat în șase institute și 14 facultăți (fluxuri) și aproximativ 140 de departamente. Începând din 2017, numărul total de înscrieri la universitate este de 27.359, studenții provenind din 48 de țări. 

Observatorul astronomic Man Mandir

În jurul anului 1740, Jai Singh II din Jaipur a construit la Varanasi unul dintre cele cinci observatoare astronomice cu vedere la Man Mandir Ghat, cunoscut și sub numele de Someswara Ghat.

Jai Singh avea un mare interes pentru matematică, arhitectură și astronomie. El a comandat observatoarele Jantar Mantar în mai multe locuri din India. Observațiile sale astronomice erau remarcabil de exacte. Jai Singh a întocmit un set de tabele, intitulate Zij Muhammadshahi, pentru a permite oamenilor să facă observații astronomice. Bazându-se în primul rând pe astronomia indiană, aceste clădiri au fost folosite pentru a prezice cu precizie eclipsele și alte evenimente astronomice. Tehnicile și instrumentele de observație utilizate în observatoarele sale erau superioare celor utilizate de astronomii iezuiți europeni pe care i-a invitat în aceste observatoare.

Jai Singh a tradus în sanscrită lucrarea „Elemente de geometrie” a lui Euclid, de asemenea, mai multe lucrări despre trigonometrie și lucrarea lui Napier privind construcția și utilizarea logaritmilor naturali sau neperieni.

Pentru aceste multiple realizări, Sawai Jai Singh II este amintit ca fiind cel mai luminat rege al Indiei din secolul al XVIII-lea și chiar până în prezent. În ziua de azi, observatoarele lui Jai Singh de la Jaipur, Varanasi și Ujjain sunt funcționale. Doar cel de la Delhi nu este funcțional, iar cel de la Mathura a dispărut cu mult timp în urmă.

Festivalurile 

Kashi Naresh (Maharajahul din Kashi) este patronul cultural principal al orașului Varanasi și este o parte esențială a tuturor sărbătorilor religioase.

Nu există niciun loc în India care să-și sărbătorească festivalurile cu atâta pasiune ca Varanasi. Festivalurile din Varanasi sunt cu adevărat ceva special, iar orașul aduce sărbătorile la nivel de spectacol absolut.

Cel mai sfânt oraș din India și orașul zeului Shiva este un oraș al festivalurilor. În Varanasi există cel puțin un festival în fiecare lună, iar adesea au loc chiar mai multe festivaluri într-o lună. Pare contradictoriu ca într-un loc în care oamenii vin să moară să existe întotdeauna o atmosferă festivă.

Pentru turiști, festivalurile din Varanasi pot fi copleșitoare, adevărate spectacole de sunet și lumină, cântece, incantații, dansuri, o atmosferă de magie plină de sacru, tradiții ancestrale și parfumuri de tămâie, de camfor, de unt ghee ars, toate plutind ca un abur pe deasupra tuturor, răspândind liniște și pace, flori și ghirlande de flori, lumini ce strălucesc deasupra fluviului…

Varanasi este cel mai sacru oraș din India datorită istoriei sale îndelungate ca centru al spiritualității hinduse. Vedele și Mahabaratha au menționat deja Varanasi ca orașul zeului Shiva. Gangele este și el cel mai sfânt fluviu de pe pământ, menționat deja în Vede, ca și Varanasi. Hindușii cred că orice ritualuri în fața fluviului au o putere suplimentară. Fluviul aduce bogăție, spală păcatele, iar cei incinerați aici vor primi iluminarea instantanee.

Varanasi rămâne centrul culturii hinduse, iar festivalurile de aici au o semnificație specială. A fi în cel mai sfânt oraș de pe malul celui mai sacru fluviu înseamnă că rugăciunile au o greutate suplimentară în această țară cu un miliard de locuitori.

Orașul găzduiește numeroase festivaluri religioase. Maha Shivaratri, marea noapte a zeului Shiva, este sărbătorită printr-o procesiune de la Templul Mahamrityunjaya până la Templul Kashi Vishvanath.

Vizită la statuia zeului Shiva la festivalul hindus Maha Shivaratri

Festivalul Gangelui din noiembrie sau decembrie este dedicat zeiței fluviului Gange, considerată sacră de toți hindușii. Mii de lămpi sunt așezate pe ghat-uri și puse să plutească pe râu.

Festivalul Bharat Milap, din octombrie sau noiembrie, comemorează întâlnirea zeului Rama cu fratele său mai mic, Bharat, după 14 ani de exil.

Turismul ocupă, de asemenea, un loc proeminent în economia locală. Cifrele pentru 2019 arată șapte milioane și jumătate de turiști indieni și 400.000 de turiști internaționali care au vizitat Varanasi și Sarnath.

© CCC

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.