Morala. Viata morala. Fiecare sa-si descopere datoria, sa-i prescrie caracterul, limitele. Sa-si aleaga atitudinea, dupa cum judeca el in cursul unei experiente niciodata intrerupte a unei vesnice cautari. Disciplina, rabdare. Sa navighezi intre relativ si absolut, intre posibil si dorit, fara a pierde din vedere realul, ascultand glasul adancii intelepciuni ce salasuieste in noi. Sa-ti ocrotesti fiinta. Sa nu te temi ca te inseli. Sa nu te temi sa te renegi mereu. Sa-ti vezi greselile, pentru a merge tot mai adanc in lamurirea propriei tale fiinte si in descoperirea propriilor tale indatoriri.
Morala nu s-a facut dintr-odata. Ea s-a facut din toate biruintele mici, pe care le-a avut omul asupra animalului din el. Istoria constiintei omenesti este istoria cuceririi spiritului asupra partii animale, a ratiunii asupra patimii, a vointei asupra poftei. In decursul veacurilor, pe masura ce societatea a trecut de la starea salbatica la starea civilizata, constiinta morala a crescut. Teama de forta se inlocuieste cu respectul fata de dreptate. Doua mari idei esential omenesti, aceea a datoriei si a dreptului, lumineaza intunericul lumii animale. Venirea neamului omenesc este marcata de deosebirea binelui si a raului.
Spre deosebire de animale, omul isi conserva speta pe cale fiziologica, dar si morala, aceste principii fiind in multe privinte chiar ostile.
Cand cineva persifleaza morala, sunt toate posibilitatile sa fie om de treaba. Dar cand cineva predica necontenit morala, sunt toate posibilitatile sa fie un om plin de pacate.
Imaginatia da tuturor sentimentelor noastre energie si spontaneitate.
Numai omul bun, omul rational, omul util celorlalti poate spune cu adevarat: am trait. Nu inseamna a trai, ci a vegeta, daca nu contribui la fericirea semenilor.
Un om indiferent fata de orice, lipsit de pasiuni, care isi este suficient lui insusi, n-ar mai fi o fiinta sociala.
Morala nu cunoaste dogme. Legea morala nu e decat un intreg de conveniente sociale, si, prin natura sa, acest intreg e provizoriu, deoarece trebuie sa evolueze o data cu societatea, daca vrea sa-si pastreze valoarea practica.
Morala unui om, scara lui de valori, nu are sens decat prin cantitatea si varietatea experientelor care ii sunt date sa le acumuleze.
Societatea...este scopul si izvorul moralei...Sistemele de morala practicate de catre popoare sunt in functie de organizarea sociala a acestor popoare...In linii mari, fiecare societate are morala care ii trebuie...
Exista oameni care n-au morala decat din bucati; e o stofa din care nu-ti faci haina.
Nimic absurd nu se poate mentine in moravurile omenesti.
În ceea ce privește moralitatea, ei bine, totul este legat de problema conștiinței.
© CCC
Morala e in fapte, nu in sentimente.
Adevarat moral e doar acela care vrea cu tot dinadinsul a fi bun: iar pentru aceasta are nevoie nu atat de precepte morale, cat de vointa insasi.
Este mai greu sa aplici decat sa propui o regula morala…pentru ca o frumoasa intentie sa devina o atitudine frumoasa, trebuie sa perseverezi.
Moralitatea. Atata vreme cat ramane subiectiva, sufleteasca, e vie.
Umpleti-va inima si sufletul, oricat de larg ar fi el, cu cele mai inalte sentimente si idealuri, cu cea mai inalta morala a veacului nostru.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.