Moş Crăciun pe mapamond
Bătrânul moş, îndrăgit de toţi copiii din lume, care aduce bucurii şi daruri “pentru fetite şi băieţi”, are o poveste lungă şi complicată. Originea lui se pierde în negura vremurilor, se pare că este mai vechi decât legendele creştine care-l leagă de naşterea lui Hristos.
El rămâne moşul bun şi drag, a cărui bătrâneţe este veşnică, şi căruia îi cântă, adunaţi în jurul bradului traditional, în fiecare an, copii, bătrâni, maturi laolaltă, colinda bine-cunoscută: “Moş Crăciun cu plete dalbe /A sosit de prin nămeţi/ El aduce daruri multe /La fetite şi băieţi /Moş Crăciun, Moş Crăciun”.
In Germania se numeşte Nikolaus – îl are drept ajutor pe Knecht Ruprecht sau Krampus în sud, pe Pelzebock în nord-vest, pe Haus Muff în Rheinland – si poartă în spate un sac cu jucării şi în mână o nuia. Dar copiii din Germania primesc darurile, din bradul frumos împodobit, chiar din mâna copilului Iisus (Cristkind).
Prin unele locuri din Alpi, moşul poartă un cap de capră şi o mască de demon, înarmat, bineînţeles, cu nelipsita nuia de mesteacăn. In Austria el se numeşte Christkindl, iar în unele oraşe este înlocuit de o îngeriţă coborâtă direct din cer ca să împartă darurile.
In Suedia, moşul este un pitic, Jultomten care vine într-o sanie trasă de Julbocker, caprele lui Thor (zeul tunetului), purtând în spate sacul tradiţional doldora de jucării.
In Anglia, el se numeşte Father Christmas, iar în Franţa, Père Nöel.
Rusia, a inlocuit moşul cu o babă, Babuşca – bătrâna care le-a arătat un drum greşit celor Trei Magi de la Răsărit, şi, pentru a-şi spăla păcatul, merge şi acum, în fiecare an, în ajunul Bobotezei, din casă-n casă, împărţindu-le daruri copiilor.
Dar Uniunea Sovietică l-a cunoscut şi pe Moş Gerilă, un surogat de Moş Crăciun, care venea în ajun de Anul Nou, pentru demitificarea moşului creştin.
Cehii cred că Svaty Mikulas este pogorât din cer, de un înger, pe o funie de aur. Acest înger îl ajută, după aceea să împartă darurile.
Copiii din Polonia ştiu că darurile vin din stele, iar celor din Ungaria le sunt aduse de îngeri.
In China, moşul se numeşte Dun Che Lao Ren (Bătrânul Crăciun).
In Italia şi în Rusia, Befana (bătrâna care a refuzat să meargă cu Cei Trei Crai de la Răsărit, pentru că nu terminase de măturat) vine tot de Bobotează.
America a fost aceea care i-a făcut prima dată publicitate moşului. Prin 1841, magazinul J.W. Parkinson din Philadelphia inaugura un Kriss Kringle care cobora, pe horn, exact deasupra uşii magazinului său, spre uimirea şi încântarea copiilor. In 1846 îşi botează magazinul “Cartierul general al lui Kriss Kringle”. Dar abia în 1886, “Boston Store”, angajează un imigrant scoţian, Edgar, ca să-l reprezinte pe Moş Crăciun, care stătea de vorbă cu micuţii veniţi să-l roage să le aducă diferite daruri. Tot de prin aceeaşi vreme datează şi primele scrisori adresate de copii moşului.
In Australia, moşul vine într-o sanie trasă de tradiţionalii canguri din acest continent.
In România, cultul lui Crăciun, moş şi strămoş, pare a fi un cult solar, mai vechi decât cel al lui Mithra (al Soarelui – luat de romani de la perşi) care a pătruns după romanizare şi în Dacia şi, bineînţeles, mai vechi şi decât cultul creştin. Crăciun, la daci, era o făptură sacră simbolizând vremea creaţiei, când “toate se făceau şi se desfăceau”, după cum susţine Romulus Vulcănescu în “Mitologie română”.
In mitologia geto-dacă se pare că el era un strămoş care simboliza echilibrul elementelor din stadiul iniţial al Facerii lumii, de la începutul creaţiei. Etimologii susţin însă, că numele lui în limba română ar proveni din latinul creatio / naştere, naşterea naturii, transpusă în naşterea lui Crăciun; sau din cuvântul incarnatio / încarnare, renaştere – renaşterea naturii prin încarnarea lui Crăciun.
Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moş s-a transformat la creştini în mitul unui cioban hain, care nu vrea să o primească pe Fecioara Maria să nască in staulul lui. Soţia ciobanului, care o primeşte, este aspru pedepsită, tăindu-i-se mâinile. Dar minunea înfăptuită de Maica Domnului (după alte variante ale poveştilor populare, de copilul Iisus) de a-i lipi alte mâini, “cu totul şi cu totul din aur”, il face pe Crăciun să se convertească la creştinism. De bucurie, dă o mare petrecere la care-şi pofteşte slugile. In curte aprinde un foc din cioturi de brad, şi împarte daruri ciobăneşti (lapte, urdă, brânză) tuturor, de unde se trage obiceiul darurilor de Crăciun. Acest obicei se suprapune amintirii darurilor aduse – după cum afirmă Evangheliile – de regii magi noului Mesia, în staulul în care se născuse. Cântecele de bucurie ale slugilor în cinstea lui Hristos, au devenit frumoasele colinde creştineşti. De-a lungul vremii moşul a purtat haine diferit colorate, abia prin 1870 se pare că a apărut în mantie roşie.
© CCC