Nadine Gordimer

---

Nadine Gordimer, 20 nov. 1923 – 13 iul. 2014, născută în Springs, Transvaal (acum în Gauteng), Africa de Sud, romancieră și scriitoare de nuvele, critic literar și editor, de origine sud-africană, ale cărei teme principale au fost exilul și alienarea (înstrăinarea). A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1991. A trăit 91 de ani.

În 1991, Premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat scriitoarei a cărei „operă epică a adus un serviciu eminent umanității”. A fost o militantă vehementă împotriva apartheid-ului.

Născută într-o familie albă, burgheză, din clasa de mijloc, tatăl său fiind evreu lituanian, iar mama, de origine britanică, Nadine Gordimer a fost crescută în religia creștină și în mediul privilegiat al comunității albe de limbă engleză din districtul Springs de lângă Johannesburg. Cu toate acestea, era sensibilă la inegalitățile rasiale și la problemele socio-politice ale țării sale.

Adeseori bolnavă, era hrănită de mama sa și își petrecea timpul citind de la o vârstă fragedă, dezvoltând astfel pasiunea pentru literatură. La nouă ani, a scris prima ei nuvelă, inspirată de percheziția polițiștilor în camera slujnicei sale de culoare. Și-a publicat prima povestire într-o revistă când avea 15 ani. Lecturile sale extinse au informat-o despre lumea de cealaltă parte a apartheidului – politica oficială sud-africană de segregare rasială – și această descoperire s-a transformat în timp într-o puternică opoziție politică față de apartheid.

Nu a devenit niciodată un erudit remarcabil și a urmat cursurile Universității din Witwatersrand timp de un an. Pe lângă scris, a ținut prelegeri și a predat la diferite școli din Statele Unite în anii 1960 și 1970.

Primele sale povestiri sunt plasate în mediul evreiesc din Africa de Sud. Prin scris, a ales apoi să descrie societatea marcată de inegalitate din Africa de Sud și să se angajeze împotriva sistemului de apartheid. A declarat că a conștientizat foarte devreme situația negrilor citind lucrări despre Revoluția Franceză și apoi romanul Jungla de Upton Sinclair, care evocă condițiile de viață ale muncitorilor care lucrează în abatoarele din Chicago.

Și-a publicat primele nuvele în reviste importante americane și a capătat o notorietate semnificativă. Totuși, romanul O lume de străini publicat în 1958, care relatează o prietenie imposibilă între un tânăr englez și un tânăr sud-african, a fost condamnat de autorități și interzis.

Prima carte a lui Gordimer a fost Față în față (Face to Face), 1949, o colecție de povestiri scurte. În 1953 a fost publicat un roman, Zilele minciunii. Ambele sunt scrise într-un stil clar, controlat și lipsit de sentimentalisme care a devenit semnul ei distinctiv. Povestirile ei se referă la efectele devastatoare ale apartheidului asupra vieții sud-africanilor – tensiunea constantă dintre izolarea personală și angajamentul față de justiția socială, insensibilitatea cauzată de refuzul de a accepta apartheidul, incapacitatea de a-l schimba și refuzul exilului.

În 1974, romanul lui Gordimer, Conservaționistul sau Ecologistul (The Conservationist), a primit prestigiosul Booker Prize. Romanele ulterioare au inclus Fiica lui Burger (Burger’s Daughter), 1979, Oamenii lui July (July’s People), 1981, Sportul naturii (A Sport of Nature), 1987, Povestea fiului meu (My Son’s Story), 1990, Arma domestică (The House Gun), 1998 și La agățat (The Pickup), 2001.

Gordimer a fost multă vreme membră a Congresului Național African, ANC, al lui Nelson Mandela. Împușcăturile din Sharpeville în care protestatarii de culoare împotriva segregării rasiale au fost uciși de forțele de ordine, împreună cu arestarea liderilor ANC, nu au făcut decât să-i întărească hotărârea de a lupta împotriva apartheidului, în ciuda cenzurii care lovea adesea lucrările sale.

A fost atacată în casa ei din Johannesburg de trei jefuitori pe 26 octombrie 2006, dar nu a fost rănită grav în atac.

În 2008, s-a alăturat mai multor autori de renume mondial, printre care Philip Roth, Salman Rushdie și Carlos Fuentes și alți trei laureați ai Premiului Nobel (Gabriel García Márquez, J.M. Coetzee și Orhan Pamuk) pentru a-l sprijini pe scriitorul franco-ceh Milan Kundera, suspectat că a denunțat fostei poliţii cehoslovace pe unul dintre concetăţenii săi, condamnat la douăzeci şi doi de ani de închisoare.

Gordimer a abordat problemele de mediu în Prețul vieții (Get a Life), 2005, povestea unui ecologist sud-african care, după ce a primit tratament tiroidian, devine radioactiv și, prin urmare, periculos pentru alții.

Ultimul ei roman, Nici un timp ca prezentul (No Time like the Present), 2012, urmărește veteranii luptei împotriva apartheidului în timp ce se ocupă de problemele cu care se confruntă Africa de Sud modernă.

Gordimer a scris o serie de colecții de nuvele, printre care Îmbrățișarea unui soldat (A Soldier’s Embrace), 1980, Crime ale conștiinței (Crimes of Conscience), 1991, și Prada și alte povești (Loot, and Other Stories), 2003.

Trăind în speranță și istorie: note din secolul nostru (Living in Hope and History: Notes from Our Century), 1999, este o colecție de eseuri, corespondență și memorii.

Pe lângă scris, a ținut prelegeri și a predat la diferite universități din Statele Unite în anii 1960 și 1970.

A fost decorată pe 31 martie 2007 cu Legiunea de Onoare Franceză, în timpul unei ceremonii la Ambasada Franței din Pretoria. De asemenea, a primit titlul de  Comandor al Ordinului Artelor și Literelor.

Opere principale:

Romane: Zilele minciunii (The Lying Days, 1953, romanul de debut; O lume de străini (A World of Strangers, 1958; Ocazia de a iubi (Occasion for Loving), 1963; Lumea burgheză târzie (The Late Bourgeois World), 1966; Un oaspete de onoare (A Guest of Honour), 1970; Ecologistul (The Conservationist), 1974, distins cu Premiul Booker; Fiica lui Burger (Burger’s Daughter), 1979; Oamenii lui July (July’s People), 1981; Sportul naturii (A Sport of Nature), 1987; Povestea fiului meu (My Son’s Story), 1990; Nimeni care să mă însoțească sau Nimeni alături de mine (None to Accompany Me), 1994; Arma domestică (The House Gun), 1998; La agățat (The Pickup), 2001; Prețul vieții (Get a Life), 2005.